prosop¹ sn [At: (a. 1794) IORGA, S. D. XI, 223 / V: (reg) ~sob, ~oțop / Pl: ~oape / E: ngr πρόσωπον „pentru față”, προσωπίς „ștergar”] 1 Bucată de țesătură care se folosește la șters după spălare sau, mai rar, ca obiect de podoabă în casele țărănești Si: (îrg) chindeu (1), (îrg) mânăștergură, peșchir, profes, senic, (înv) sprijineală, ștergar, ștergătoare. 2 Țesătură de bumbac, de obicei flaușată, folosită pentru halate de baie, ștergare, articole de lenjerie pentru copii.

PROSÓP, prosoape, s. n. Obiect făcut din țesătură de bumbac, de obicei de formă dreptunghiulară, care se folosește la șters pe obraz, pe mîini sau pe tot corpul, după spălat; ștergar. Pe un scaun, pregătit dinainte, un lighean mare de tablă nesmălțuit; alături, pe alt scaun, o căldare cu apă, o cană, un săpun și prosop. GALAN, Z. R. 387. În lipsă de prosop, se usca la aer. DRĂGHICI, R. 148. ♦ (Regional) Șervet. Vezi că-i mămăliga pe masă, învălită în prosop, și oala cu lapte pe vatră. REBREANU, R. II 30. Aluatul îl învălesc într-un prosop. SEVASTOS, N. 78.

PROSÓP ~oápe n. 1) Obiect de uz casnic pentru ștersul mâinilor, a feței, a corpului după spălare, constând dintr-o bucată dreptunghiulară de pânză (ornamentată); șervet; ștergar. 2) Bucată dreptunghiulară de țesătură ornamentată care servește ca podoabă în casele țărănești; ștergar. /<ngr. prósopon

PROSOP s.n. (Mold.) Ștergar. Este obiceiu a se da la visterie mitropolitului . . . un prosop de cele bune cu care șterge picioarele ucenicilor. GHEORGACHI. Etimologie: ngr. prósopon „pentru față”, prosopís „ștergar”. Cf. p e ș c h i r.

prosop n. Mold. peșchir. [Gr. mod. PRÓSOPON, față].

prosóp n., pl. oape (ngr. prosópsi, d. vgr. prósopon, față). Ștergar, pînză de șters fața și mînile după spălare.

prosob sn vz prosop¹ corectată

proțop sn vz prosop

prosóp s. n., pl. prosoápe

prosóp s. n., pl. prosoápe

PROSÓP s. șervet, ștergar, (înv. și reg.) mânăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) ștergător. (Se spală și se șterge cu ~ul.)

PROSOP s. șervet, ștergar, (înv. și reg.) mînăștergură, peșchir, (reg.) măsai, profes, sprijineală, ștergură, (Transilv.) chindeu, (Olt. și prin Ban.) senic, (Transilv. și Maram.) ștergător. (Se spală și se șterge cu ~.)

prosóp (prosoápe), s. n. – Ștergar. – Mr. prosop „față”. Mgr. πρόσωπον „față” confundat cu προσώψι „prosop”, cf. Gáldi 241.

a arunca prosopul expr. 1. (în box – d. un antrenor) a solicita oprirea meciului, recunoscînd superioritatea netă a adversarului. – 2. (fig.) a abandona o competiție; a-și recunoaște înfrîngerea

a se pieptăna cu prosopul expr. (glum.) a fi chel.