opțiuni
  • info

10 definiții pentru certare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CERTÁRE, certări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – V. certa.

CERTÁRE, certări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) certa; mustrare; sfadă. – V. certa.

certare sf [At: GCR I, 50/18 / Pl: ~tări / E: certa] 1 Mustrare. 2 Ceartă. 3-4 Pedeapsă (corporală). 5 Canon. 6 Amendă. 7 Condamnare. 8 Învățătură. 9 (Înv; îe) A avea ~ A fi pedepsit. 10 (Înv; îe) A face ~ A pedepsi.

CERTÁRE, certări, s. f. (Neobișnuit) Acțiunea de a (se) certa; mustrare, dojenire; ceartă, sfadă, gîlceavă. In cugetul lui începeau să crească grija și certarea de sine. GALACTION, O. I 181. Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări a oamenilor. DRĂGHICI, R. 80.

CERTÁRE, certări, s. f. (Înv.) Acțiunea de a (se) certa; mustrare; ceartă, sfadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

certáre (înv.) s. f., g.-d. art. certắrii; pl. certắri

certáre s. f., g.-d. art. certării; pl. certări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CERTÁRE s. 1. dojenire, mustrare, (livr.) apostrofare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. v. ceartă.

CERTÁRE s. v. condamnare, osândă, osândire, pedeapsă, pedepsire.

CERTARE s. 1. dojenire, mustrare, (pop.) sfădire. (~ cuiva.) 2. admonestare, ceartă, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș, (pop. și fam.) beșteleală, muștruluială, ocară, (înv. și reg.) înfruntare, probozeală, (reg.) probază, probozenie, (prin Mold.) bănat, (Mold.) șmotru, (înv.) dăscălie, împutăciune, învățătură, preobrăzitură, probozire, răpște, remonstrare, zabrac, (fam. fig.) săpuneală, scuturătură. (~ pe care a primit-o l-a cumințit.)

certare s. v. CONDAMNARE. OSÎNDĂ. OSÎNDIRE. PEDEAPSĂ. PEDEPSIRE.

Intrare: certare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • certare
  • certarea
plural
  • certări
  • certările
genitiv-dativ singular
  • certări
  • certării
plural
  • certări
  • certărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

certare, certărisubstantiv feminin

  • 1. învechit Acțiunea de a (se) certa.. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceartă dojenire gâlceavă mustrare sfadă
    • format_quote În cugetul lui începeau să crească grija și certarea de sine. GALACTION, O. I 181. DLRLC
    • format_quote Aș suferi și cele mai mari certări și mustrări a oamenilor. DRĂGHICI, R. 80. DLRLC
etimologie:
  • vezi certa DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.