opțiuni
  • info

15 definiții pentru categorisi

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii (3). 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din ngr. katigórisa (aor. lui katigorí).

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii (3). 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din ngr. katigórisa (aor. lui katigorí).

categorisi1 vt [At: DA ms / Pzi: ~sésc / E: categorie1 + -isi] 1 A ordona după categorii1 (3). 2 A pune lucrurile de același fel laolaltă.

categorisi2 vt [At: DUMITRACHE, 426 / V: (înv) ~tig~, -gur- / Pzi: ~sésc / E: categorie2 + -isi] (Fam) 1 A face aprecieri nefavorabile despre cineva. 2 A învinui.

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Familiar) 1. (Cu privire la obiecte, mărfuri etc.) A așeza după categorii, a pune pe categorii. V. clasa, clasifica. 2. (Cu privire la persoane) A califica, a caracteriza; p. ext. a aprecia (în chip nefavorabil), a vorbi de rău. Își măsura noii mușterii. – Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132. Spune tot ce or ai... și categorisește-mă cum poftești. SADOVEANU, Z. C. 299. – Variantă: (învechit) catigorisí (CARAGIALE, S. N. 30, ALECSANDRI, T. 1265) vb. IV.

CATEGORISÍ, categorisesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) 1. A așeza ceva după categorii. 2. Fig. A califica, a caracteriza pe cineva; p. ext. a vorbi de rău pe cineva. [Var.: (înv.) catigorisí vb. IV] – Din categorie.

A CATEGORISÍ ~ésc tranz. fam. 1) (mărfuri, produse, obiecte etc.) A repartiza pe categorii sau în clase; a clasa; a tria. 2) fig. (persoane) A aprecia într-o formă definitivă (incluzând într-o anumită categorie); a clasa; a cataloga. /<ngr. katigórisa

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

CATIGORISÍ vb. IV v. categorisi.

catigorisi v vz categorisi2

CATIGORISÍ vb. IV. v. categorisi.

catigorisì v. a calomnia (învechit): nimeni n’ar avea dreptate să mă catigorisească AL. [Gr. mod.].

catigorisésc v. tr. (ngr. katigoró, aor. katigórisa). Vechĭ. Calomniez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

categorisí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. categorisésc, imperf. 3 sg. categoriseá; conj. prez. 3 să categoriseáscă

categorisí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. categorisésc; imperf. 3 sg. categoriseá; conj. prez. 3 sg. și pl. categoriseáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CATEGORISÍ vb. v. califica, face, numi.

categorisi vb. v. CALIFICA. FACE. NUMI.

Intrare: categorisi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • categorisi
  • categorisire
  • categorisit
  • categorisitu‑
  • categorisind
  • categorisindu‑
 singular plural
  • categorisește
  • categorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • categorisesc
 (să)
  • categorisesc
  • categoriseam
  • categorisii
  • categorisisem
a II-a (tu)
  • categorisești
 (să)
  • categorisești
  • categoriseai
  • categorisiși
  • categorisiseși
a III-a (el, ea)
  • categorisește
 (să)
  • categorisească
  • categorisea
  • categorisi
  • categorisise
plural I (noi)
  • categorisim
 (să)
  • categorisim
  • categoriseam
  • categorisirăm
  • categorisiserăm
  • categorisisem
a II-a (voi)
  • categorisiți
 (să)
  • categorisiți
  • categoriseați
  • categorisirăți
  • categorisiserăți
  • categorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • categorisesc
 (să)
  • categorisească
  • categoriseau
  • categorisiră
  • categorisiseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • catigorisi
  • catigorisire
  • catigorisit
  • catigorisitu‑
  • catigorisind
  • catigorisindu‑
 singular plural
  • catigorisește
  • catigorisiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • catigorisesc
 (să)
  • catigorisesc
  • catigoriseam
  • catigorisii
  • catigorisisem
a II-a (tu)
  • catigorisești
 (să)
  • catigorisești
  • catigoriseai
  • catigorisiși
  • catigorisiseși
a III-a (el, ea)
  • catigorisește
 (să)
  • catigorisească
  • catigorisea
  • catigorisi
  • catigorisise
plural I (noi)
  • catigorisim
 (să)
  • catigorisim
  • catigoriseam
  • catigorisirăm
  • catigorisiserăm
  • catigorisisem
a II-a (voi)
  • catigorisiți
 (să)
  • catigorisiți
  • catigoriseați
  • catigorisirăți
  • catigorisiserăți
  • catigorisiseți
a III-a (ei, ele)
  • catigorisesc
 (să)
  • catigorisească
  • catigoriseau
  • catigorisiră
  • catigorisiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

categorisi, categorisescverb

familiar
  • 1. A așeza ceva după categorii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: clasa tria
  • 2. figurat A califica, a caracteriza pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: califica caracteriza cataloga
    • format_quote Spune tot ce vrai... și categorisește-mă cum poftești. SADOVEANU, Z. C. 299. DLRLC
    • 2.1. prin extensiune A vorbi de rău pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își măsura noii mușterii. – Scursura iarmaroacelor! – îi categorisi pentru sine. V. ROM. aprilie 1954, 132. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.