cataroi [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 36 / V: (înv) ~e, ~ruie, cătăruie sf / Pl: ~oaie sn / E: ngr ϰαταῤῥοή] 1 sn (Îrg) Dambla. 2 sn (Îrg) Moarte. 3 sn (Îrg) Guturai. 4 sn (Îrg; pex) Gripă. 5 sn (Îrg) Gută. 6 sn (Îsp) Boală produsă de scuipatul zmeilor pe pământ. 7 sn (Îe) Lovi-te-ar ~ul Lovi-te-ar damblaua. 8 (Pex; fam) Pietroi. 9 sm (Reg) Cataroaică.

CATARÓI s. n. (Înv. și reg.) 1. Apoplexie, dambla. 2. Guturai, gripă; gută. – Ngr. katarroí.

cataróĭ n., pl. oáĭe (ngr. katarroi, vgr. katarroé și katárroĭa, d. katá, în jos, și réo, curg. V. catar, diareĭe). Vechĭ. Apoplexie: l-a lovit cataroĭ (dambla) de voĭe rea (Nec. 2, 223). Azĭ pop. Catar. Epitet unuĭ om răŭ, ca și diavol (Doĭna, 1, 114).

cataroiu n. Mold. gripă, guturaiu: la vârsta noastră cataroile sunt foarte șugubețe AL. [Vechiu rom. cataroiu, gută = gr. mod. KATARRHOI, lit. scurgere picătură cu picătură (cf. dambla)].

catarói (înv., reg.) s. n.

catarói s. n.

CATARÓI s. v. apoplexie, catar, coriză, gripă, guturai, ictus apoplectic, rinită.

cataroi s. v. APOPLEXIE. CATAR. CORIZĂ. GRIPĂ. GUTURAI. ICTUS APOPLECTIC. RINITĂ.

catarói s. m. – 1. Apoplexie. – 2. Răceală, guturai. – Var. (Trans.) cătărue. Ngr. ϰαταρροń „guturai” (Cihac, II, 644).

cataroi¹, cataroaie s. n. bolovan.

cataroi², cataroi s. m. țigan.