carútz sn [At: LB / Pl: ~uri / E: car + utz] 12 (SHhp) Car (mic) Si: carucior (12). 34 Carucior (34). 5 (Teh) Parte mobila a unor mashini care se mishca pe rotitze sau luneca pe glisiere indeplinind diferite functzii. 6 (Pop) Roaba. 7 (Reg) Parte a joagarului nedefinita mai indeaproape Si: car carutza (12). 8 (Ast) Ursa mica.

CARÚTZ carutzuri s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Carutza. Unde mi se nomoli otzopina de cal de nu mai putea nici picioarele sa shi le mishte necum sa mai tirasca shi carutzul. ISPIRESCU L. 373. Tremura pe pietre carutzul hirbuit. NEGRUZZI S. II 206. 3. Carutza mica trasa sau impinsa cu mina care serveshte la transportul poverilor mici. 4. Carucior de copii. 5. Parte mobila a unor mashini care se mishca pe rotitze sau luneca pe glisiere indeplinind diferite functziuni.

CARÚTZ carutzuri s. n. 1. Diminutiv al lui car. 2. Carutza mica (trasa sau impinsa cu mana) care serveshte la transportul poverilor ushoare. 3. Carucior (1). 4. Parte mobila a unor mashini care se mishca pe rotitze sau luneca pe glisiere indeplinind diferite functzii. Din car + suf. utz.

CARÚTZ ~uri n. (diminutiv de la car) 1) Carucior impins cu mana folosit pentru poveri ushoare. 2) Carucior de copii. 3) Partea mobila a unor mashini care luneca sau se mishca pe rotitze. /car + suf. ~utz

carútz n. pl. urĭ (d. carutza). Carutza mica de tras saŭ de impins cu mina (k cele de copiĭ). Contzinutu unuĭ carutz.

carútz s. n. pl. carútzuri

carútz s. n. pl. carútzuri

CARÚTZ s. v. carucior.

CARUTZ s. carucior landou trasurica (rar) carucean. (~ pentru copiii mici.)