CANTARÍ cantaresc vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea sau masa unui corp cu ajutorul cantarului al balantzei al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia a judeca; a cumpani a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumita greutate. ♦ Fig. A valora a pretzui. Aprecierea lui cantareshte mult. Din cantar.

cantarí [At: RASHCANU L. 139/6 / Pzi: ~résc / E: cantar] 1 vt A determina greutatea unui corp cu ajutorul cantarului balantzei basculei etc. 2 vt A aprecia. 3 vt A chibzui. 4 vi A avea o anumita greutate. 5 vi (Pan) A valora.

CANTARÍ cantaresc vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cantarului al balantzei al basculei. 2. Tranz. Fig. A aprecia a judeca; a cumpani a chibzui. 3. Intranz. A avea o anumita greutate. ♦ Fig. A valora a pretzui. Aprecierea lui cantareshte mult. Din cantar.

A CANTARÍ cantarésc 1. tranz. 1) (obiecte fiintze etc.) A pune pe cantar (pe balantza etc.) pentru a determina greutatea. ◊ A cantari din ochi a) a stabili greutatea la vedere (fara a pune pe cantar); b) a examina atent cu privirea pentru a determina calitatzile. 2) fig. (actziuni situatzii etc.) A judeca luand in consideratzie toate posibilitatzile; a chibzui; a cumpani. ◊ Ashi cantari vorbele a se gandi bine inainte de a vorbi ceva. 2. intranz. 1) A avea greutate. 2) fig. A reprezenta o anumita valoare; a face; a valora; a pretzui. /Din cantar

cantarì v. 1. a constata greutatea unui lucru: a cantari carnea; 2. a trage greu: aurul cantareshte mai mult decat argintul; 3. fig. a pretzui a judeca valoarea unei persoane: cum lam vazut lam shi cantarit!

CINTARÍ cintaresc vb. IV. 1. Tranz. A determina greutatea unui corp cu ajutorul cintarului. Am cintarit lemnele. ◊ Refl. pas. Ne spuse k se va da semnalul alergarii indata ce se vor cintari concurentzii... celor mai ushori li se pune plumb pe sha pina ce sint totzi deopotriva grei. NEGRUZZI S. I 40. Iepele cares cu minzi Fac cinci sute de florinzi (= fiorini) Iar de soi moldovenesc Cu galbini se cintaresc. ALECSANDRI P. P. 314. ◊ Expr. A cintari in mina (sau in miini) = a aprecia greutatea unui corp luindul in mina. Cauta Ileana sacul cu ghemele le numara le cintarin mina. RETEGANUL P. I 55. A cintari din ochi = a aprecia cu aproximatzie din ochi greutatea unui corp sau (fig.) alte insushiri. 2. Tranz. Fig. A aprecia a judeca a estima; a cumpani a chibzui. Te lashi imbrincit in situatzii care ar fi. trebuit sa le mai cercetezi sa le mai cintareshti. PAS Z. I 293. Pina mine ai vreme sa gindeshti ce sa spui shi ce nu. Cintareshtele pe toate in minte shi graieshte dupa conshtiintza ta. DEMETRIUS V. 130. Iam cintarit argumentele shi istetzimea. GALACTION I 230. ◊ Expr. Ashi cintari (bine) vorbele = ashi alege (cu grija) vorbele. ◊ (Cu privire la oameni) A studia a cerceta (cu privirea). Acand statea pe ginduri shi se uita la Rizea cintarindul din ochi. DUMITRIU N. Ma intzelesese. Ma cintarea. DELAVRANCEA H. T. 66. 3. Intranz. A avea o anumita greutate a trage la cintar. Peshtele cintarea 3 kg. ◊ Fig. A avea valoare (mare) a valora a pretzui. Aprecierea profesorului cintareshte greu.

cintarésc v. tr. (d. cintar). Constat greutatea unuĭ lucru punindul in cantar cumpana balantza. Fig. Examinez (studiez scrutez) atent: a cintari lucrurile o persoana. Imĭ cintaresc vorbele imĭ ĭaŭ sama la vorba vorbesc prudent. V. intr. Trag am greutate de: francu cintareshte cincĭ grame.

cantarí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cantarésc imperf. 3 sg. cantareá; conj. prez. 3 sa cantareásca

cantarí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. cantarésc imperf. 3 sg. cantareá; conj. prez. 3 sg. shi pl. cantareásca

CANTARÍ vb. 1. (rar) a cumpani a masura. (~ o marfa.) 2. a avea (pop.) a atarna a trage (inv. shi reg.) a veni (inv.) a apasa. (Cat ~ sacul?)

CANTARÍ vb. v. chibzui gandi judeca pretzui socoti valora.

CINTARI vb. 1. (rar) a cumpani a masura. (~ o marfa.) 2. (pop.) a atirna a trage (inv. shi reg.) a veni (inv.) a apasa. (Cit ~ sacul?)

cintari vb. v. CHIBZUI. GINDI. JUDECA. PRETZUI. SOCOTI. VALORA.