CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, folosit ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor în agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.

CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacán (CREANGĂ, A. 82), calacán (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.

CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacán, călacán s. n.] – Ngr. kalaháni.

CALAICÁN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi

calaican n. sulfat de fier (Mold. călăcan): hârbul cu călăcan. CR. [Gr. mod. KALAKANTHI (= gr. vechiu hálkanthon).

calaĭcán, V. calacan.

călacán sms vz calaican

calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer, verziŭ la coloare. – În Munt. calaĭcan.

calaicán (-lai-) s. n.

calaicán s. n. (sil. -lai-)

calaican (3 sil.)

CALAICÁN s. v. sulfat feros.

CALAICAN s. (CHIM.) melanterit, sulfat feros, (reg.) galițcă, piatră-verde, (Mold. și Bucov.) chiclaz.

calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).