CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde cînd e cristalizat, întrebuințat la colorat, iar în medicina populară ca dezinfectant; chiclaz. Matache fusese uns pe mîni cu calaican. CARAGIALE, la TDRG. – Pronunțat: -lai-. – Variante: călacán (CREANGĂ, A. 82), calacán (CONTEMPORANUL, I 165) s. n.