13 definiții pentru cârpător
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
CÂRPĂTÓR, cârpătoare, s. n. (Pop.) Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. ♦ Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. – Lat. coopertorium.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cârpător sn [At: (a. 1803) IORGA, S. D. XII, 146 / V: căr~, câpl~, (înv) crapator, crup~, crupătoriu, curpatoi, curpator, curp~ / Pl: ~oare / E: ml coopertorium] (Pop) 1 Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea. 2 Scândură sau masă (pătrată sau) dreptunghiulară pe care se întinde aluatul. 3 Lopată (de lemn) întrebuințată pentru a băga și a scoate pâinea din cuptor. 4 (Îe) A mâncat turta dar a rămas ~ul Se spune despre cineva care neagă un fapt, în ciuda evidenței.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărpător sn vz cârpător
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRPĂTÓR s. n. v. cîrpător.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎRPĂTÓR, cîrpătoare, s. n. (Popular) 1. Bucată de lemn dreptunghiulară sau rotundă pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc.; fund. Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. ♦ Scîndură sau masă pătrată, pe care se întinde aluatul. Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pîinea din cuptor. Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. – Variantă: cărpătór (PANN, P. V. I 53) s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărpătór, V. cîrpător.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cîrpătór n., pl. oare (lat. coopertorium, învălitoare, îld. coopérculum, capac). Vest. Nord. Fund de lemn pe care se pune mămăliga[1]. Taler de lemn pe care se mănîncă friptura la grătar. Lopată de băgat pînea’n cuptor (Meh. Șez. 37, 41). Adv. La un loc: avea pămîntu, 30 de pogoane, strîns la un loc: cîrpător (jud. Olt). – Și cărpă-, curpă- (GrS. 235) și crăpător. V. panacot. corectată
- În original, incorect tipărit: mămaliga. Vezi definiția cuv. mămăligă — LauraGellner
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cârpătór (pop.) s. n., pl. cârpătoáre
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cârpătór s. n., pl. cârpătoáre
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cârpător, -toare.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂRPĂTÓR s. v. fund, tocător.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîrpător s v. FUND. TOCĂTOR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cîrpătór (cârpătoáre), s. n. – 1. farfurie de lemn, tavă. – 2. Lopățică de brutar. – Mr. crăpitor, cărpitor, cripitor; megl. călpitor, cripitor. Lat. coŏpĕrtōrium „capac” (Pușchilă, Conv. lit., XLIII, 91; Pușcariu 375; Tiktin; Pușcariu, Dacor., I, 415; DAR). Cu sensul al doilea, pare a fi intervenit o confuzie cu cîrpă; într-adevăr, una dintre lopățelele folosite de brutari se învelește de obicei într-o cîrpă umedă, înainte de a se introduce în cuptor. Sb. krpàtur (sec. XVII), pe care Daničič, V, 627, îl derivă din it. copritore, ar putea proveni din rom.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N11) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N11) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cârpător, cârpătoaresubstantiv neutru
- 1. Bucată de lemn rotundă, pătrată sau dreptunghiulară, pe care se răstoarnă mămăliga sau pe care se taie carnea, ceapa etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Aduce pe un cîrpător mămăliguță fierbinte. RETEGANUL, P. III 83. DLRLC
- 1.1. Scândură sau masă (pătrată) pe care se întinde aluatul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător. STANCU, D. 85. DLRLC
-
-
- 2. Lopată de lemn cu care se pune și se scoate pâinea din cuptor. DLRLC
- Bîlea era un măgădău cu o față colțuroasă, pătrată, ca un cîrpător de țest. PREDA, Î. 147. DLRLC
-
etimologie:
- coopertorium DEX '09 DEX '98