8 definiții pentru câmpean (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
CÂMPEÁN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CÎMPEÁN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
câmpeán adj. m., s. m., pl. câmpéni; adj. f. câmpeánă, pl. câmpéne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
câmpeán s. m., adj. m., pl. câmpéni; f. sg. câmpeánă, pl. câmpéne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CÂMPEÁN adj. v. câmpenesc, pastoral, rural, rustic, țărănesc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cîmpean adj. v. CÎMPENESC. PASTORAL. RURAL. RUSTIC. ȚĂRĂNESC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A17) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
câmpean, câmpeanăadjectiv
- 1. De (la) câmp, de la țară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. DLRLC
- Negreșit că cei dintîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199. DLRLC
-
etimologie:
- Câmp + sufix -ean. DEX '98 DEX '09