16 definiții pentru bălărie
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bălăríe sf [At: PANN, Ș. II, 12 / Pl: ~ii / E: nct] 1 Plantă necultivată, care crește spontan Vz buruiană. 2 Loc acoperit cu bălării (1) Cf pârloagă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bălărie s.f. 1 (mai ales la pl.) Buruiană înaltă și stufoasă care crește pe locuri necultivate. 2 Loc (necultivat) năpădit de buruieni. • pl. -ii. g.-d. -iei. /bîlie + -ărie.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. (Mai ales la pl.) Buruiană, de obicei înaltă și stufoasă, care crește pe locuri necultivate. Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. Dincolo, la stingă, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. ◊ (Uneori la sg., cu sens colectiv) Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BĂLĂRÍE, bălării, s. f. 1. Buruiană (înaltă și stufoasă) care crește pe locuri necultivate. 2. Loc năpădit de buruieni. – Comp. v. sl. byli.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BĂLĂRÍE ~i f. 1) Buruiană mare și stufoasă, care crește pe terenuri necultivate. 2) Loc năpădit de asemenea buruieni. [Art. bălăria; G.-D. bălăriei] /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bălărie f. iarbă crescută mare și des, buruieni netrebnice ce înneacă o câmpie: alt miros dă floarea și alt miros dă bălăria PANN. [Vechiu-rom. bâlie = slav. BYLIE, buruiană; forma bălărie e un colectiv modern, analog lui ierbărie, stufărie].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bălăríe f. (d. bîlie și suf. -ărie, ca în stufărie). Munt. Dudăŭ, loc acoperit de buruienĭ multe și marĭ: miros de bălărie, copiiĭ s’au ascuns pin bălăriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bălăríe s. f., art. bălăría, g.-d. art. bălăríei; pl. bălăríi, art. bălăríile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bălărie, -riei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BĂLĂRÍE s. 1. v. buruiană. 2. ogor, pârloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BĂLĂRIE s. 1. buruiană, (pop.) dudău, (reg.) beldie, (înv.) bîlie, zizanie. (Teren plin cu ~ii.) 2. ogor, pîrloagă. (Locul plin de buruieni se numește ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bălăríe (bălăríi), s. f. – Buruiană, hățiș. Sl. bylŭ, bylije „plantă”, bylinarica „buruiană” (Cihac, II, 7; DAR), cu suf. -rie, ca ierbărie < iarbă, crăcărie < cracă, etc. Cf. bîlie.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
bălăríe, bălării, s.f. – 1. Buruiană. 2. Loc năpădit de buruieni. – Et. nec. (MDA); din bălă „buruiană” + suf. -ărie (Mihăilă, 1974).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
în bălării expr. 1. în altă parte. 2. nu se știe unde; aiurea. 3. (în fotbal – d. un șut) la mare distanță de poartă.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bălărie, bălăriisubstantiv feminin
- 1. Buruiană care crește pe locuri necultivate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: buruiană
- Toate bălăriile, scaieții, frunzele lipanului sau tufa de cucută, își scot capul din șanțul șoselei. SAHIA, N. A. 49. DLRLC
- Potecile-au rămas pustii Și-i năpădit de bălării Pustiul din pridvor. IOSIF, PATR. 8. DLRLC
- Dincolo, la stînga, e o cocioabă de casă, în mijlocul unui maidan plin de bălării. SLAVICI, N. I 252. DLRLC
- Iar acum de cînd nu vii Au crescut tot bălării, Că de cînd ne-ai părăsit Cărările-au înverzit. ALECSANDRI, P. P. 280. DLRLC
- Undeva lîngă cetate, Zid dărăpănat de ani... Loc de liniște pustie Înecată-n bălărie. DEȘLIU, în POEZ. N. 162. DLRLC
- Nu simțiți cum miroase a bălărie răscoaptă de soare? CARAGIALE, O. II 98. DLRLC
- Hora, veselă și cadențată... prăfuia-ntr-o clipă, de prin curte, bălăria. MACEDONSKI, O. I 10. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09