13 definiții pentru bârfeală
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÂRFEÁLĂ, bărfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva; bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
bârfeală sf [At: (ante 1633) ap. GCR 185/19 / V: ~fală / Pl: ~eli, (îrg) ~ele / E: bârfi + -eală] 1 (Înv) Flecărire. 2 (Ban; rar; ccr) Lăudăros. 3 Calomniere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe răuvoitoare la adresa cuiva: bârfire, bârfă, bârfit, cancan1. – Bârfi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BÂRFEÁLĂ, bârfeli, s. f. Faptul de a (se) bârfi; vorbe calomnioase, defăimătoare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BÂRFEÁLĂ ~éli f. Vorbă de ocară lipsită de veracitate; vorbă defăimătoare. /a bârfi + suf. ~eală
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bârfeală f. 1. calomnie, vorbe de rău; 2. vorbă de nimica.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BÎRFEÁLĂ, birfeli, s. f. Calomniere, defăimare. Învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bîrfeálă f., pl. elĭ. Calomnie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bârfeálă s. f., g.-d. art. bârfélii; pl. bârféli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
bârfeală, -feli.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BÂRFEÁLĂ s. v. calomniere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BÎRFEALĂ s. bîrfă, bîrfire, bîrfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă, (pop.) hulă, hulire, năpăstuire, pîră, (înv. și reg.) ponosluire, (Ban.) tonocie, (înv.) balamuție, catigorie, clevetă, mozavirie, (fam. fig.) încondeiere, înnegrire. (Nu te pleca la ~ lor!)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bârfeală, bârfelisubstantiv feminin
-
- O învăță... cum să se ferească de bîrfeli și clevete. ISPIRESCU, L. 13. DLRLC
- N-am dat de vorbit decît birfeli și răutăți. CARAGIALE, O. III 65. DLRLC
-
etimologie:
- Bârfi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09