4 definiții pentru bâlbâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂLBÂÍRE, bălbâiri, s. f. Faptul de a (se) bâlbâi; bâlbâială. – V. bâlbâi.

bâlbâire sf [At: COSTINESCU / V: ~băi~, bălbăi~ / Pl: ~ri / E: bălbăi] 1 Pronunțare neclară, împiedicată și repetată în rostirea unui cuvânt Si: bâlbâială, bâlbâit1, bâlbâitură, gângăveală, gângăvire. 2 Pierdere a șirului vorbelor, spunând cuvinte și fraze fără sens Si: bolboroseală, bâlbâit1. corectată

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BÂLBÂÍRE s. v. bâlbâială.

BÎLBÎIRE s. bîlbîială, bîlbîit, gîngăveală, gîngăvire, gîngăvit. (Ce e ~ asta?)

Intrare: bâlbâire
bâlbâire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bâlbâire
  • bâlbâirea
plural
  • bâlbâiri
  • bâlbâirile
genitiv-dativ singular
  • bâlbâiri
  • bâlbâirii
plural
  • bâlbâiri
  • bâlbâirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bâlbâire, bâlbâirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi bâlbâi DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.