BUTONIÉRA butoniere s. f. Taietura mica intro stofa intro panza etc. ale carei margini sunt bine intarite (shi in care se incheie un nasture); p. ext. parte a reverului cu o astfel de taietura unde se infige o floare o insigna etc. [Pr.: nie] Din fr. boutonnière.

butoniéra sf [At: VLAHUTZA ap. CADE / V: (pop) ~néra / P: ~niera shi ~niera / Pl: ~re / E: fr boutonnière] 1 Mica taietura (intro stofa panza etc.) festonata pe margini in care se incheie un nasture sau care serveshte de ornament la reverul unei haine Si: (pop) butoara cheotoare. 2 (Pex) Parte a reverului unde se infige o floare o insigna etc. 3 (Glg) Forma sub care se prezinta stratul cel mai vechi limitat de un contur inchis care apare in centrul unui brahianticlinal sau al unui dom in urma eroziunii crestei sale.

BUTONIÉRA butoniere s. f. Taietura mica intro stofa intro panza etc. ale carei margini sunt bine intarite (shi in care se incheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se infige o floare o insigna etc. [Pr.: nie] Din fr. boutonnière.

BUTONIÉRA butoniere s. f. Taietura mica intro stofa intro pinza etc. ale carei margini sint bine intarite shi in care se incheie un nasture. ◊ Taietura mica de acelashi fel in reverul unei haine barbateshti; p. ext. parte a reverului unde se infige o floare o insigna etc. Domnul Ciolac... purta veshnic o floare roshie la butoniera. SADOVEANU N. F. 136. Elegant zimbitor co floare la butoniera cu mersul leganat saluta respectuos. BART E. 295. Pronuntzat: nie.

BUTONIÉRA butoniere s. f. Taietura mica intro stofa intro panza etc. ale carei margini sunt bine intarite (shi in care se incheie un nasture); p. ext. parte a reverului unde se infige o floare o insigna etc. [Pr.: nie] Fr. boutonnière.

BUTONIÉRA s.f. 1. Deschizatura mica tivita pe margine la haine sau rufe in care se incheie un nasture; mica taietura in reverul unei haine barbateshti; (p. ext.) parte a reverului unei haine unde se pune o floare o insigna etc. 2. (Geol.) Depresiune excavata in zona centrala a unui dom (2) marginita de cueste situate fatza in fatza shi inchisa la un capat in forma de potcoava. [Pron. nie. / < fr. boutonnière].

BUTONIÉRA s. f. 1. deschizatura tivita pe margine la haine sau lenjerie in care se incheie un nasture; mica taietura la reverul unei haine barbateshti. 2. depresiune excavata prin eroziune in zona centrala a unui dom¹ (2) marginita de cueste situate fatza in fatza. 3. mica incizie in piele care permite accesul in plan subiacent. (< fr. boutonière)

BUTONIÉRA ~e f. 1) Taietura mica facuta intrun obiect de imbracaminte sau de lenjerie cu marginile intarite prin care se trece un nasture sau un buton. 2) Parte a reverului unei haine unde se infige o floare sau un mic obiect de podoaba. [G.D. butonierei; Sil. nie] /<fr. boutonniere

butoniera f. gaura hainei unde se petrece butonul.

*butoniéra f. pl. e (fr. bounnière it. bottoniera). Barb. Cheotoare.

butoniéra (nie) s. f. g.d. art. butoniérei; pl. butoniére

butoniéra s. f. (sil. nie) g.d. art. butoniérei; pl. butoniére

butoniera

BUTONIÉRA s. cheotoare (rar) incheietoare (prin Transilv.) baba. (~ la o haina.)

BUTONIERA s. cheotoare (rar) incheietoare (prin Transilv.) baba. (~ la o haina.)

ai face (cuiva) o butoniera expr. a taia (pe cineva) pe burta.