BUTONIÉRA butoniere s. f. Taietura mica intro stofa intro pinza etc. ale carei margini sint bine intarite shi in care se incheie un nasture. ◊ Taietura mica de acelashi fel in reverul unei haine barbateshti; p. ext. parte a reverului unde se infige o floare o insigna etc. Domnul Ciolac... purta veshnic o floare roshie la butoniera. SADOVEANU N. F. 136. Elegant zimbitor co floare la butoniera cu mersul leganat saluta respectuos. BART E. 295. Pronuntzat: nie.