buhái¹ sm [At: H III 139 / V: buái / Pl: ~ / E: rs бухай] 1 (Reg) Taur. 2 (Orn; ic) ~ debalta Batlan (Botaurus stellaris). 3 (Etm; ic) ~ uIluiDumnezeu BoulluiDumnezeu. 4 (Pex) Berbec (sau tzap) trecut de patru ani. 5 (Pfm; ie) A fi ~ul satului A fi un barbat iubit de multe femei. 6 (Ivr; ie) Ashi arunca tzerna (in sau pe spate) k ~ ui A se lauda. 7 Sunetul scos de buhai (1). 8 (Pop; pan) Bucium. 9 Instrument confectzionat dintro putina mica legata la gura cu o piele de oaie prin care trece un fir de par de cal shi care scoate un sunet puternic fiind folosit de colindatori de Plugushor sau in noaptea Sfantul Vasile. 10 (Reg) Rindea mare. 11 Instrument care serveshte la ridicarea shi coborarea politzei prasnelului shi pietrelor mari de la moara Si: (reg) crainic cantarulpietrelor zavor. 12 (Reg) Zavor la usha casei. 13 (Reg) TZundra neagra cu gluga. 14 (Reg) Stup care nu roieshte. 15 (Reg) Loc balegos. 16 (Iht) Porcushor (Gobio gobio). 17 (Reg) Planta erbacee cu doua sau trei frunze mari ovale shi flori verzigalbui dispuse intrun spic (Listera ovata).

BUHÁI¹ buhai s. m. (Mold.) 1. Taur. Se vedeau fiare de plug rotzi cotiugi capete de buhai roshii. CAMILAR N. II 12. [Cerbul] incepe ashi arunca tzarna dupa cap k buhaiul. CREANGA P. 226. 2. Compus: buhaidebalta = a) specie de broasca mica cu pete roshii pe pintece care traieshte in baltzile mici (Bombina bombina). Baietzii cind te vad ramin cu ochii holbatzi k nishte buhaidebalta. ALECSANDRI T. I 340; b) pasare de balta cu ciocul lungaretz shi ascutzit galbenaverzuie pe spate cu pete shi desene cenushii cu creshtetul negru shi gitul alb (Botaurus stellaris). Din cind in cind in tacerea noptzii se auzea lugubru vuietul nelamurit al buhaiuluidebalta. SADOVEANU O. I 410.

BUHÁI¹ buhai s. m. 1. Taur. 2. Compus: buhaidebalta = boudebalta (a b). Ucr. buhaj.

BUHÁI¹ ~ m. pop. 1) Mascul reproducator al vitelor cornute mari; taur. 2) fig. fam. Om brutal. [Sil. buhai] /<ucr. buhaj

BUHAI s. m. (Mold.) Taur. Buhai negru … la apa Nilului hranit. NCCD 313. Raget k de buhai. NCCD 350; cf. NCCD 351. Etimologie: ucr. buhaj. Cf. bica. substantiv masculin

buháĭ m. pl. tot asha (rut. buháĭ rus. bugáĭ d. turc. bugá id. buhač bufnitza; bg. bugá; ung. [d. rom.] buhay. V. buha). Taur (V. bic). Popushoĭ care nu rodeshte (adica care se deosebeshte din multzime k „tauru’ntre boĭ”). S.n. pl. urĭ saŭ e. Stup care nu roĭeshte intr’o vara. (V. paroĭ). Cofa orĭ putinica astupata c’o pele intinsa de care atirna o coditza de par de cal shi care cind e trasa cu mina uda shi bine spalata vibreaza imitind mugetu tauruluĭ (Cu asta in Mold. shi aĭurea baĭetziĭ merg din casa’n casa in ultima zi a anuluĭ tragind de coada buhaĭuluĭ sunind dintr’un clopot shi recitind „plugushoru”): a umbla cu buhaĭu. Bucoĭ (Olt. Munt.). In Ial. shi buga (bg. turc.) m. pl. bugĭ taur. V. duba.

buhaiu m. Mold. 1. taur: poate vre’un buhaiu infuriat ia veni de hac CR.; 2. putinica cu o coarda pe fund ale carii vibratziuni imita ragetul buhaiului: cu buhaiul se colinda in seara de Sf. Vasile urand plugushorul; 3. (de balta) pasare numita shi bou de balta ale carii strigate repetzite vestesc (dupa credintza poporului) un an manos; 4. om gros shi gras cu glas de taur; 5. stupul ce nu roieshte; 6. randea mare purtata de doi inshi; 7. Buc. carligul coasei; 8. partea morii care ridica sau coboara politza prisnelul shi pietrele. [Rut. BUHAĬ].

buhái¹ (taur) s. m. pl. buhái art. buhái

buhái (taur) s. m. pl. buhái art. buhái

buhai

BUHÁI s. v. gealau radashca ragage taur.

buhai s. v. GEALAU. RADASHCA. RAGAGE. TAUR.

buhái (buhai) s. m. 1. Taur. 2. Berbec sau tzap de peste doi ani. 3. Instrument muzical (cf. bou 3). 4. Pelerina. Rut. buchai rus. bugaj (DAR) din tc. buga „taur” (cf. buga). Ar putea fi shi invers. Dupa Lokotsch 339 rom. provine din tc.; shi din rom. a trecut in pol. dupa Miklosich Wander. 12 shi in mag. bohaj (Edelspacher 10).

buhái buhai s.m. (zool.) 1. Taur. 2. Berbece (Papahagi 1925); tzap mai batran de 4 ani (Georgeoni 1936: 40). 3. Buhai de balta specie de broasca (Bombina variegata) cea mai frecventa in Maramuresh (Ardelean Beresh 2000: 100); izvorash. ♦ „Da’ de negru nar si bai / Da’ i capu k shion mai / Ochii k shi on buhai” (Biltziu 2006: 225). ♦ (onom.) Buhai Buhaiu nume de familie (145 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007); Buhaiun turnu bisericii porecla pentru locuitorii din Ieud. Din ucr. buhaj rus. bugaj (DA cf. DER); din ucr. buhay (DLRM DEX); din rus. buhay (MDA). Cuv. rom. > magh. bohaj (Bakos 1982; Scriban).

buhái buhai s.m. 1. Taur. ♦ Buhaiun turnu bisericii porecla pentru locuitorii din Ieud. 2. Berbece (Papahagi 1925); tzap mai batran de 4 ani (Georgeoni 1936: 40). 3. Buhai de balta specie de broasca (Bombina variegata) cea mai frecventa in Maramuresh (Ardelean Beresh 2000). Din ucr. buhaj rus. bugaj (DA cf. DER); Cuv. rom. preluat in magh. (bohaj) (Bakos 1982).