BUHÁI¹ buhai s. m. (Mold.) 1. Taur. Se vedeau fiare de plug rotzi cotiugi capete de buhai roshii. CAMILAR N. II 12. [Cerbul] incepe ashi arunca tzarna dupa cap k buhaiul. CREANGA P. 226. 2. Compus: buhaidebalta = a) specie de broasca mica cu pete roshii pe pintece care traieshte in baltzile mici (Bombina bombina). Baietzii cind te vad ramin cu ochii holbatzi k nishte buhaidebalta. ALECSANDRI T. I 340; b) pasare de balta cu ciocul lungaretz shi ascutzit galbenaverzuie pe spate cu pete shi desene cenushii cu creshtetul negru shi gitul alb (Botaurus stellaris). Din cind in cind in tacerea noptzii se auzea lugubru vuietul nelamurit al buhaiuluidebalta. SADOVEANU O. I 410.