opțiuni
  • info

12 definiții pentru bucși

din care

Explicative DEX

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bucși1 vt vz buci

bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Mold., Bucov.), A umple pînă la refuz; a îndesa, a ticsi. Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. ♦ A năpădi, a podidi. A bucșit sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. ♦ Refl. A se înghesui, a se îngrămădi. Lumea se bucșise spre ieșire. CAMILAR, N. II 184.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A umple până la refuz; a îndesa, a ticsi. ♦ A năpădi, a podidi.

A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.

bucsi v. Mold. V. băcsì.

bucșésc și bîcșésc v. tr. (cp. cu ung. buksi, cap gros, om greŭ de cap. V. îmbîcșeșc). Est. Tixesc, umplu îndesînd: un tren bucșit de soldațĭ (Sov. 233), un sac bucșit de lînă. V. doldora, țoșcă.

Ortografice DOOM

bucșí (a ~) (fam.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 să bucșeáscă

bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă

Relaționale

BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

bucși vb. v. BURDUȘI. GHEMUI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. NĂPĂDI. PODIDI. TICSI. UMPLE.

Intrare: bucși
verb (VT402)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bucși
  • bucșire
  • bucșit
  • bucșitu‑
  • bucșind
  • bucșindu‑
 singular plural
  • bucșește
  • bucșiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșesc
  • bucșeam
  • bucșii
  • bucșisem
a II-a (tu)
  • bucșești
 (să)
  • bucșești
  • bucșeai
  • bucșiși
  • bucșiseși
a III-a (el, ea)
  • bucșește
 (să)
  • bucșească
  • bucșea
  • bucși
  • bucșise
plural I (noi)
  • bucșim
 (să)
  • bucșim
  • bucșeam
  • bucșirăm
  • bucșiserăm
  • bucșisem
a II-a (voi)
  • bucșiți
 (să)
  • bucșiți
  • bucșeați
  • bucșirăți
  • bucșiserăți
  • bucșiseți
a III-a (ei, ele)
  • bucșesc
 (să)
  • bucșească
  • bucșeau
  • bucșiră
  • bucșiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bucși, bucșescverb

regional
  • 1. A îndesa, a umple până la refuz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ticsi umple îndesa
    • format_quote Amu [boierul], și-a bucșit conacul cu ostași și nici nu vrea să știe de nimic. GALAN, Z. R. 305. DLRLC
  • 2. A-l podidi (sângele). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: năpădi podidi
    • format_quote A bucșit-o sîngele pe gură. CAMILAR, N. II 412. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.