BRUT A brutzi te adj. 1. (Despre materiale obiecte etc.) Care se gaseshte in stare naturala inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul vasul etc. in care se afla; din care nu sa scazut daraua. 3. (Despre un venit) Care a fost socotit impreuna cu cheltuielile impozitele etc. aferente. Din lat. brutus fr. brut.

brut¹ sn [At: POLIZU / V: ~a sf / E: svc brut] (Reg) Paine neagra de calitate inferioara.

brut² ~a a [At: MAIORESCU CR. III 160 / Pl: ~uri ~e / E: fr brut] 1 Care se gaseshte in stare naturala Si: neprelucrat. 2 Care nu a fost inca transformat in produs finit Si: neprelucrat. 3 (D. greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul. 4 (D. venituri) Care a fost socotit impreuna cu cheltuielile shi impozitele aferente.

BRUT A brutzi te adj. 1. Care se gaseshte in stare naturala inca neprelucrat; care nu a fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Care este socotit impreuna cu ambalajul vasul etc. in care se afla din care nu sa scazut daraua; (despre un venit) care a fost socotit impreuna cu cheltuielile impozitele etc. aferente. Din lat. brutus fr. brut.

BRUT A brutzi te adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseshte in stare naturala inca neprelucrat; (despre un produs in curs de prelucrare) care a ajuns la un anumit stadiu al procesului de fabricare care na fost inca transformat in produs finit. Piele bruta. ◊ Fig. (Despre fiintze) Lipsit de finetze; necioplit grosolan. SHi unul din ei [dintre boi] de singe mai iute Mai far’de manushi mai brut mai vulgar Muge confratelui. TOMA C. V. 186. 2. (Despre greutatea marfurilor; in opozitzie cu net) Din care nu sa scazut daraua; (despre un venit) din care nu sau scazut cheltuielile. Greutate bruta. Venit brut. Salariu brut.

BRUT A brutzi te adj. 1. (Despre o materie prima) Care se gaseshte in stare naturala inca neprelucrat; (despre un produs in stare de prelucrare) care na fost inca transformat in produs finit. 2. (Despre greutatea marfurilor) Din care nu sa scazut daraua; (despre un venit) din care nu sau scazut cheltuielile impozitele etc. Lat. lit. brutus (fr. brut).

BRUT A adj. (Despre materii) In stare naturala; (despre compuse) netransformat intrun alt produs finit neterminat. 2. (Op. net; despre greutatea unei marfi) Din care nu sa scazut daraua; (despre venit) din care nu au fost scazute cheltuielile. [Cf. it. bruto fr. brut lat. brutus].

BRUT A adj. 1. care se gaseshte in stare naturala neprelucrat inca netransformat intrun produs finit. 2. (despre greutatea marfurilor) total inclusiv greutatea ambalajului; (despre venituri) din care nu au fost scazute cheltuielile de productzie pierderile impozitul etc. (< lat. brutus fr. brut it. bruto)

BRUT ~ta (~tzi ~te) 1) (despre materiale) Care na fost inca prelucrat; netransformat inca in produs finit; in stare naturala. Petrol ~. 2) (despre greutatea unor marfuri) Care consta din greutatea propriuzisa shi greutatea ambalajului shi/sau a vehiculului de transport. 3) (despre venituri) Care este evaluat fara a scadea impozitul sau cheltuielile aferente. 4) fig. Care nu a fost supus unor operatzii intelectuale. Fapte ~te. /<lat. brutus fr. brut

brut n. paine neagra pita (invechit). [Nemtz. BROT printr’un intermediar sasesc].

brut a. 1. grosolan (in stare cum l’a produs natura): om brut; 2. care n’a fost rafinat: zahar brut aur brut; 3. lipsit de viatza inert: corp brut piatra sau mineral; 4. in comertz totul fara scaderea cheltuielilor: produs brut; greutate bruta fara a tzinea in seama daraua. ║ m. 1. animal fara ratziune; 2. fig. om stupid shi grosolan.

1) brut n. pl. urĭ (sas. brut germ. brot pine de unde shi vsl. brotŭ). Munt. Vechĭ. Pine neagra mai ales soldatzeasca. V. pita.

*2) brut a adj. (fr. brut d. lat. brutus greoĭ stupid). Care nu e format necĭoplit grosolan: om brut. Cum la produs natura nativ: diamant aur brut. Zahar brut nerafinat. Corp brut inert fara vĭatza k o peatra. Produs brut acela din care nu s’au scos cheltuĭelile in opoz. cu net. Greutate bruta aceĭa din care nu s’a scazut daraŭa. Adv. In mod brut: a socoti brut.

brut adj. m. pl. brutzi; f. brúta pl. brúte

brut adj. m. pl. brutzi; f. sg. brúta pl. brúte

BRUT adj. 1. grosolan necioplit necizelat nefinisat neprelucrat (reg.) lishteav. (Material lemnos ~.) 2. v. netabacit.

BRUT adj. 1. grosolan necioplit necizelat nefinisat neprelucrat (reg.) lishteav. (Material ~.) 2. crud neargasit neprelucrat netabacit verde. (Piei ~.)

Brut ≠ net

brut (turi) s. n. Piine neagra. Sl. brotŭ de la v. germ. brot (› germ. Brot) cf. Cihac II 29. Cuvint inv. putzin folosit. Der. de uz curent: brutar s. m. (persoana care face sau vinde piine); brutareasa s. f. (femeie care face sau vinde piine; sotzia brutarului); brutaresc adj. (de brutari); brutareasca s. f. (dans tipic); brutarie s. f. (cladire unde se face sau se vinde piinea).

brut (brúta) adj. Neprelucrat ordinar necizelat. Fr. brut. Der. bruta s. f. din fr. brute; brutal adj. din fr. brutal; brutalitate s. f. din fr. brutalité; brutaliza vb. din fr. brutaliser; abrutiza vb. din fr. abrutir tratat k in echivalentza simbolsimboliza generalgeneraliza etc.

tzitzei brut (engl.= oil petroleum) in geologie termen sin. celui de petrol (brut). In domeniul prelucrarii petrolului acesta din urma este considerat doar o fractzie ushoara rezultata din distilarea primara a tzitzeiului.