BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., sb. bostan.

bostán sn [At: LB / Pl: ~i / E: tc, srb bostan] 1 (Mol) Loc unde se cultivă legume Si: legumărie. 2 Pepenărie. 3 (Reg) Dovleac (Cucurbita pepo). 4 Pepene verde. 5 (Îe) A prinde ~ul de coadă A parveni. 6 (Pop; îs) -res Fel de mâncare cu dovleac. 7 (Îcs) De-a ~ul Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 8 (Fig; irn) Cap (al omului).

BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap (al omului). 2. Pepene verde. – Din tc., scr. bostan.

BOSTÁN, bostani, s. m. (Mai ales în Mold. și Transilv.) 1. Dovleac. Numai luna Galbenă ca un bostan Iese, mat e și rurală, La iveală Dintr-o margine de lan. TOPÎRCEANU, P O. 24. Mamă Dochio... Adu bostanul fiert și fagurii de miere și ulciorul cu apă rece. DELAVRANCEA, 3. ◊ Compus: bostan-turcesc = varietate de dovleac. Într-un colț al odăii... niște bostani turcești. CREANGĂ. A. 96. 2. Fig. (în glumă sau ironic) Cap. A făcut cum i-a trăsnit prin bostanul lui. ȘEZ. II 74.

BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap. 2. Pepene verde. – Tc. bostan.

BOSTÁN ~i m. 1) reg. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare, cu fructe comestibile mari, rotunde sau lunguiețe, folosite în alimentația omului și a animalelor; dovleac. ~ turcesc. ~ alb. 2) Plantă erbacee cu frunzele adânc crestate, cu fructul mare, sferic, având coaja verde și miezul roșu, dulce și foarte zemos; harbuz; pepene verde. 3) fig. pop. Cap de om (prost). /<turc. bostan

bostan m. Mold. 1. dovleac: alăture niște bostani turcești CR.; 2. fam. cap: na! cap săc..., bostan fără sâmburi AL. [Turc. BOSTAN, grădină de bostani].

1) bostán m. (turc. bostan, d. pers. bustan, dovleac). Mold. Trans. Dovleac. Fig. Iron. Cap prost: ce bostan!

2) bostán n., pl. e (turc. bostan, pepenărie). Vest. Pepenărie.

bostán (reg.) s. m., pl. bostáni

bostán s. m., pl. bostáni

BOSTÁN s. v. cap, dovleac, pepene.

bostan s. v. CAP. DOVLEAC. PEPENE.

bostán (bostáni), s. m. – 1. (Mold., înv.) Livadă. – 2. Dovleac. – Mr. bostane, megl. bustan. Tc. bostan „livadă” (Roesler 590; Șeineanu, II, 59; Lokotsch 332); cf. ngr. μποστάνι, alb., sb., bg. bostan. Der. bostănar, s. m. (grădinar); bostănărie, s. f. (livadă); bostangiu, s. m. (grădinar; soldat din garda seraiului), din tc. bostanci; bostăngi, vb. (Mold., a ridica ziduri îngrămădind pietre), cf. Graur, BL, VI, 140. Plecîndu-se de la var. bostîngi se pare că trebuie să se explice forma bosînci, vb. (Mold., a lucra prost, în condiții proaste), pe care Scriban o explică pe baza bg. bosszankodni „a se supăra”.

CUCURBITA L., BOSTAN, fam. Cucurbitaceae. Gen originar din America și India, cca 27 specii, anuale, erbacee. Tulpină lungă, întinsă sau agățătoare, cu numeroși cîrcei ramificați. Flori mari, galbene, solitare, cu corolă campanulat-infundibuliformă, cu petale concrescute. Fruct, des subrotund.

Cucurbita pepo L. « Bostan ». Specie care înflorește în iun.-aug. Flori monoice (20 cm diametru), galbene, solitare. Fructe mari de culoare variabilă, galbene, albe, verzi etc., lunguiețe sau rotunde. Frunze cordiforme, profund lobate cu sinusuri adînci, 5 lobi acuți, aspre. Plantă anuală, erbacee, meliferă. Tulpină lungă, întinsă pe pămînt și agățătoare, cu peri rigizi și cîrcei ramificați.

cap de bostan expr. (peior.) om prostănac / nătărău.

la anul, când o făta bostanul expr. (iron.) niciodată.