harbuz sm [At: CANTEMIR 1. I. I 130 / V: arbuj ar~ ~ut ~utz / Pl: ~uji / E: ucr харбуз] (Reg) Pepene verde Si: harban lubenitza.

HARBÚZ harbuji s. m. (Mold.) Pepene verde lubenitza. Cum mijea de ziua ochii pindeau harbujii dintre linii nishte harbuji mari cit sa se sature din ei citziva oameni. CAMILAR N. I 408. Lua harbuzul mai greu decit ea il trinti de pamint de se desfacu in o suta de bucatzi. HOGASH M. N. 18. Am shi injunghiat citziva harbuji intrales de neam potolit deocamdata shi foamea shi setea. CREANGA A. 127. Varianta: arbúz s. m.

HARBÚZ harbúji m. pop. Pepene verde. /<turc. harbuz

HARBUZ s. m. (Mold.) Pepene verde. A: Filul la harbuz au nemerit. CANTEMIR IST. // B: Loc foarte veasel shi plin de gradini cu naramzi shi cu alamii cu harbuji deplin. COSM. 1766 92^v. Etimologie: tc. harbuz. Cf. l u b e n i tz a.

harbuz m. Mold. pepene verde: furand noaptea harbuji shi zamoshi de prin harbuzarii AL. [Turc. HARBUZ].

harbúz m. pl. ujĭ (rut. harbúz rus. arbúz d. pers. herbuze herbuz „castravete magaresc” harbuz de unde vine shi turc. karpuz ngr. karpúzi bg. karpúz. Bern. 1 491). Nord. Pepene verde. Maram. Dovleac.

arbúz sm vz harbuz

ARBÚZ s. m. V. harbuz.

pepene m. 1. planta din fam. cucurbitaceelor cu tulpina intinsa pe pamant shi acatzatoare prin carcei avand doua varietatzi: pepene galben sau zamos (Mold.) cu fructul mare globulos sau oval neted sau sgrabuntzos cu miezul suculent dulce de o coloare alba sau galbena (Cucumis melo) shi pepene verde numit inca harbuz (Mold.) shi lubenitza (Olt. shi Tr.) cu fructul globulos sau lungaretz de coloare verde inchis sau deschis cu carnea roshie sau galbena dulce shi foarte suculenta (Cucumis citrullus); fig. a scoate din pepeni a face pe cineva sashi piarza cumpatul; 2. Mold. Buc. castravete. [Lat. vulg. PEPENUS = clasic PEPONEM].

pépene m. (lat. pepo *pépinis ild. pepónis pepene zamos d. vgr. pépon pepene harbuz orĭ zamos adica „copt” d. pépto coc [pin caldura soareluĭ] lat. *poquere coquere a coace; it. popóne = mellone pepene; sp. pg. pepíno castravete [lat. pop. pépenus pepene de unde probabil shi fr pepin simbure]; ngr. pepóni de unde sirb. pipun pepene). Vest. Mold. sud. Fructu uneĭ plante cucurbitacee numita tot pepene din care exista doŭa varietatzĭ: pepenele galben (cúcumis melo) care seamana cu bostanu (avind la mijloc tot o mare cavitate in care se afla semintzele) cu mezu galben galbuĭ saŭ portocaliŭ dulce shi bun de mincat dupa masa originar din sudu Asiiĭ shi numit in nordu Moldoveĭ zamos shi zamuz ĭar in Olt. numaĭ pepene (V. cantalup shi caun); pepenele verde (citrullus vulgaris cúcumis citrullus orĭ cucúrbita citrullus) cu coaja verde plin in auntru cu simburiĭ in mez cu mezu rosh orĭ (maĭ rar) alb galbuĭ dulce foarte apos shi bun de mincat dupa masa originar din sudu Africiĭ shi numit in nordu Moldoviĭ harbuz ĭar in Olt. lúbenitza (V. boshar shi bacir). A scoate pe cineva din pepenĭ (adica „de la paza pepenilor”) al enerva al face sa izbucneasca de furie. Nord. Castravete (maĭ ales mare).

harbúz (reg.) s. m. pl. harbúji

harbúz s. m. pl. harbúji

harbuz pl. harbuji

harbuz ji.

HARBÚZ s. v. pepene.

harbuz s. v. PEPENE.

harbúz (harbúji) s. m. Pepene verde lubenitza (Citrullus vulgaris). Tc. harbuz karpuz (Roesler 606; Miklosich Fremdw. 75; SHeineanu II 209; Ronzevalle 126) din per. gharbusa; cf. sp. arbusa „pepene de Astrahan” ngr. ϰαρπούζι alb. karpus bg. sb. karpuz. Der. harbuzesc adj. (varietate de pere); harbuzarie s. f. (plantatzie de pepeni verzi). Din rom. provine pol. arbuz (Miklosich Wander. 12) rut. arbuzá.

harbúz harbúji s.m. 1. (reg.) pepene verde. 2. (reg.) bostan curcubeta.

harbúz harbuzi s.m. (bot.) Dovleac pepene verde; cucurbata: „A ta zitza de harbuz / Sa suie pa gard in sus” (Papahagi 1925: 167). ♦ (onom.) Harbuz porecla in Dragomireshti shi Barsana. Din ucr. harbuz (DEX MDA); din tc. harbuz karpuz (SHaineanu; Miklosich cf. DER). Cuv. rom. > pol. arbuz (Miklosich cf. DER).

harbúz harbuji s.m. Dovleac pepene verde; cucurbata: „A ta zitza de harbuz / Sa suie pa gard in sus” (Papahagi 1925: 167). Harbuz porecla in Dragomireshti shi Barsana. Tc. harbuz; Din rom. provine pol. arbuz ucr. arbuza (DER).