opțiuni
  • info

12 definiții pentru blestemăție

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Pop.) Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie.

blestemățíe sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 128/37 / Pl: ~ii / E: blestemat + -ie] (Pfm) 1 Ticăloșie. 2 Depravare.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat. ♦ Depravare. – Blestemat + suf. -ie.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. (Și în forma populară blăstămăție) Calitate sau (mai ales) purtare, faptăi de om blestemat; mișelie, infamie, ticăloșie; situație care decurge din asemenea fapte. Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33. Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. ♦ Vorbă urîtă, injurioasă. N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. – Variantă: (popular) blăstămățíe s. f.

BLESTEMĂȚÍE, blestemății, s. f. Purtare, faptă de om blestemat (1); ticăloșie, infamie. – Din blestemat + suf. -ie.

blestemăție f. 1. faptă de om blestemat; 2. mișelie, păcătoșie.

*blăstămățíe (est) și blestemățíe (vest) f. (d. blăstămat). Nelegĭuire, faptă rea: lăsați-vă de blăstămățiĭ!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

blestemățíe (pop.) s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestămățíei; pl. blestemățíi, art. blestemățíile

blestemățíe s. f., art. blestemățía, g.-d. art. blestemățíei: pl. blestemățíi, art. blestemățíile

blestemăție, -ției gen. a.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BLESTEMĂȚÍE s. v. abjecție, fărădelege, infamie, josnicie, mișelie, mârșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie.

blestemăție s. v. ABJECȚIE. FĂRĂDELEGE. INFAMIE. JOSNICIE. MIȘELIE. MÎRȘĂVIE. NELEGIUIRE. NEMERNICIE. NETREBNICIE. TICĂLOȘIE.

Intrare: blestemăție
blestemăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blestemăție
  • blestemăția
plural
  • blestemății
  • blestemățiile
genitiv-dativ singular
  • blestemății
  • blestemăției
plural
  • blestemății
  • blestemățiilor
vocativ singular —
plural —
blăstămăție substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • blăstămăție
  • blăstămăția
plural
  • blăstămății
  • blăstămățiile
genitiv-dativ singular
  • blăstămății
  • blăstămăției
plural
  • blăstămății
  • blăstămățiilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

blestemăție, blestemățiisubstantiv feminin

  • 1. popular Purtare, faptă de om blestemat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: infamie mișelie ticăloșie
    • format_quote Nu avusese nimeni... curajul să-i spună despre nemaipomenita blestemăție a derbedeilor. PAS, Z. I 49. DLRLC
    • format_quote De cînd sînt n-am văzut asemenea blăstămăție. SADOVEANU, N. F. 33. DLRLC
    • format_quote Să fi văzut ce blăstămăție... era în casă: fereștile sparte, soba dărîmată, smocuri de păr smuls din cap. CREANGĂ, A. 113. DLRLC
    • format_quote Așa-numitele lor blăstămății erau niște copilării, cu toată libertatea vorbelor cu care le-mbrăcau. EMINESCU, N. 98. DLRLC
    • 1.1. Vorbă urâtă, injurioasă. DLRLC
      • format_quote N-avem poftă să ascultăm blestemățiile tuturor cioflingarilor. PAS, L. I 152. DLRLC
    • 1.2. Depravare. DEX '09 DEX '98
      sinonime: depravare
etimologie:
  • Blestemat + sufix -ie. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.