biná sf [At: (a. 1794) URICARIUL XI 314 / V: (rar) bena sf / Pl: ~le / E: tc bina] (Inv) 1 Cladire in constructzie sau in reparatzie. 23 Cladire (mare) Cf hardughie. 4 Dependintza.

BINÁ binale s. f. 1. Cladire in constructzie sau in reparatzie. In «Zidarul» autorul infatzisheaza un crimpei din viatza muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 2/2. Intzeleseseshi... pentru ce tata... nu lucra niciodata la binalele nashului. PAS Z. I 252. Iam dat drumul pe schela k sa iasa pe la spatele binalei pe portitza dinspre maidan. CARAGIALE O. I 78. 2. (Invechit) Cladire casa de locuit. In fiecare an se cladesc sute de binale. CARAGIALE O. II 97. Bina cu patrie odai unde am putea sa shedem chiar noi! ALECSANDRI T. 288. [Lembergul] are frumoase binale... shi biserici cu turnuri nalte. KOGALNICEANU S. 5.

BINÁ binale s. f. Cladire in constructzie sau in reparatzie; shantier. ♦ (Inv.) Cladire. Tc. bina.

BINÁ ~le f. 1) Cladire in curs de constructzie sau de reparatzie. 2) la pl. Obiecte de tamplarie (ushi ferestre etc.) destinate unei constructzii. Atelier de ~le. [Art. binaua; G.D. binalei] /<turc. bina

binà f. cladire constructziune (luata in intreprindere): o bina cu patru odai AL. [Turc. BINÁ].

biná f. (turc. [d. ar.] bina edificiŭ corpu uneĭ corabiĭ). Edificiŭ (maĭ ales mare) in timpu construiriĭ saŭ shi pe urma. Vechĭ. Rar. Cherestea.

bináemini sm [At: SHIO / E: tc binaemini] (Tri; in epoca fanariota) Inspector de cladiri.

biná s. f. art. bináua g.d. art. binálei; pl. binále art. binálele

biná s. f. art. bináua g.d. art. binálei; pl. binále

BINÁ s. shantier.

BINA s. shantier.

biná (binále) s. f. Cladire in constructzie. Mr. binae. Tc. bina (Roesler 589; SHeineanu II 52; Lokotsch 307; Ronzevalle 51); cf. ngr. μπινᾶς bg. bina. Der. binagiu s. m. (antreprenor de constructzii).