BINÁ binale s. f. 1. Cladire in constructzie sau in reparatzie. In «Zidarul» autorul infatzisheaza un crimpei din viatza muncitorilor de binale pe timpul regimului capitalist. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 159 2/2. Intzeleseseshi... pentru ce tata... nu lucra niciodata la binalele nashului. PAS Z. I 252. Iam dat drumul pe schela k sa iasa pe la spatele binalei pe portitza dinspre maidan. CARAGIALE O. I 78. 2. (Invechit) Cladire casa de locuit. In fiecare an se cladesc sute de binale. CARAGIALE O. II 97. Bina cu patrie odai unde am putea sa shedem chiar noi! ALECSANDRI T. 288. [Lembergul] are frumoase binale... shi biserici cu turnuri nalte. KOGALNICEANU S. 5.