opțiuni
  • info

14 definiții pentru berbant

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.

berbant, ~ă [At: BELDIMAN, ap. TDRG / V: bir~ / Pl: ~nți / E: ngr βερβάντις] (Înv; fam) 1-2 sm, a (Bărbat) afemeiat Si: crai, craidon, ștrengar. 3 a (Fig; rar) Ușuratic.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Familiar) Om ușuratic, neserios, afemeiat. Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310. Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102. ◊ (Adjectival) Fig. Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. ◊ (Popular) Ștrengar. Tot berbanții de flăcăi cîntă fetelor în joc. ȘEZ. III 108.

BERBÁNT, berbanți, s. m. (Înv. și fam.) Om ușuratic, neserios, afemeiat. – Ngr. birbantis (<it.).

BERBÁNT ~ți m. înv. Bărbat ușuratic care se ține de chefuri amoroase; afemeiat; crai; craidon. /<ngr. berbantis

berbant m. și a. Mold. desfrânat, craidon: toți cu inime ușoare, toți șagalnici și berbanți EM. [Pol. BIRBANT (= it. BIRBANTE)].

berbánt adj. m. și s. (ngr. birbántis, d. it. birbante, om incorect; turc. berbad, depravat; bg. berbant). Fam. Craidon, ștrengar, om care se ține după femeĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

berbánt (înv., fam.) s. m., pl. berbánți

berbánt s. m., pl. berbánți

berbant.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BERBÁNT s. v. afemeiat, crai.

berbant s. v. AFEMEIAT. CRAI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

berbánt (berbánți), s. m. – Hoț, pungaș, șarlatan. – Var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. It. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. și tc. berbad, bg. berbant(in). Dicționarele iau în considerație de obicei exclusiv accepția secundară de „crai, bărbat afemeiat”; sensul primar este curent, totuși, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s. f. (hoție, șarlatanie); berbantlîc, s. n. (pungășie, șarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

berbant, berbanți s. m. bărbat afemeiat

Intrare: berbant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • berbant
  • berbantul
  • berbantu‑
plural
  • berbanți
  • berbanții
genitiv-dativ singular
  • berbant
  • berbantului
plural
  • berbanți
  • berbanților
vocativ singular
  • berbantule
  • berbante
plural
  • berbanților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

berbant, berbanțisubstantiv masculin

  • 1. învechit familiar Bărbat afemeiat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: afemeiat crai craidon
    • format_quote Mi-a făcut curte, berbantul, tot drumul. ALECSANDRI, T. I 310. DLRLC
    • format_quote Știi tu că eu de mult te iubesc și nu cutezam să-ți spui, căci mă temeam să nu fii vreun berbant. FILIMON, C. 102. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival figurat Fluturi mulți... vin în urma lui un lanț, Toți cu inime ușoare, toți șăgalnici și berbanți. EMINESCU, O. I 87. DLRLC
    • 1.1. popular Ștrengar. DLRLC
      sinonime: ștrengar
      • format_quote Tot berbanții de flăcăi cîntă fetelor în joc. ȘEZ. III 108. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.