BASM basme s. n. 1. Naratziune (populara) cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortzele binelui shi ale raului in lupta pentru shi impotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de ras. 2. Nascocire minciuna scornitura. Din sl. basnĭ.

basm sn [At: URECHE ap. GCR I 360/8 / V: ~sn ~mu (rar) bazm / Pl: ~e (rar) ~uri / E: vsl баснъ] 1 Naratziune (populara) cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortzele binelui shi ale raului in lupta pentru shi impotriva fericirii omului. 2 (Fam; ie) A se face de ~ A se face de ras. 3 (Fig) Minciuna. 4 (Fig) Nascocire. corectata

basm s.n. 1 Specie in proza a epicii (populare) a carei naratziune are elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortzele binelui shi ale raului in lupta pentru shi impotriva fericirii omului. Ascultau la gura sobei basmul povestit de bunic. ◇ Loc.adj. De basm = fantastic ireal. Atmosfera de basm. ◇ Expr. (fam.) A se face de basm = a se face de ris. Basm cu cocoshul roshu v. cocosh. 2 Fig. Nascocire minciuna. Numi spune basme ci relateaza exact cum a fost. • pl. e (pop.) uri. /<slav. басм.

BASM basme s. n. 1. Naratziune (populara) cu elemente fantastice supranaturale care simbolizeaza fortzele binelui shi ale raului in lupta pentru shi impotriva fericirii omului. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm= a se face de ras. 2. Nascocire minciuna scornitura. Din sl. basnĩ.

BASM basme s. n. 1. Naratziune (de obicei creatzie populara) cu personaje shi fapte fantastice shi adesea cu participarea unor fortze supranaturale. Peatunci credeam aievea in basmul Cosinzenii. BENIUC V. 23. Basmele cele blind shoptite de batrinii mei dragi... se trezesc shi tremura in fiintza mea. SADOVEANU N. F. 25. Can basme masa mi sar pune SHi sar deshterne tot can basme. MACEDONSKl O. I 66. Un basm cu pajuri shi cu zmei incepeacum o fata Tu taci shascultzi povestea ei SHi stai ingindurata. COSHBUC P. I 192. Visez la basmul vechi al zinei Dochii. EMINESCU O. I 119. ◊ Expr. A se face de basm = a se face de ris de poveste. 2. Scornitura nascocire minciuna. V. istorie. Numi spune basme ci povesteshtemi exact cele intimplate. ▭ Ce ascultatzi basme mai? DUMITRIU B. F. 111. Pl. shi: (rar) basmuri (CAMILAR N. I 316).

BASM basme s. n. 1. Naratziune (populara) cu elemente fantastice supranaturale; poveste. ◊ Expr. (Fam.) A se face de basm = a se face de ras. 2. Nascocire minciuna. Slav (v. sl. basnĭ).

BASM ~e n. 1) Creatzie populara epica in care se redau intamplari fantastice cu personaje imaginare aflate in lupta cu fortze nefaste ale naturii sau ale societatzii; poveste. 2) fig. Vorbe plasmuite special shi puse in circulatzie cu reavointza; nascocire; scornire. /<sl. basni

basm (basn) n. 1. apolog fabula (vechiurom. basnele lui Esop); a se face de basn a ajunge de batjocura: c’am baut tot ce avui shi de basn ma facui POP.; 2. in special istorisirea unei intamplari inchipuite cu inceputul stereotip: a fost odata... shi al carii element principal e miraculosul (smei balauri zine fetzifrumoshi): lume ce gandea ’n basme shi vorbea ’n poezii EM. [Slav. BASNĬ fabula; sensul vorbei largit in limba moderna corespunde Mold. poveste].

basm V. basn.

basmcomedíe s. n. Comedie in forma de basm ◊ „«Dragonul» basmcomedie in trei acte de autorul sovietic E.S.” Cont. 19 V 67 p. 4 (din basm + comedie)

piésabásm s. f. 1967 Basm transpus intro piesa de teatru v. suspans (din piesa + basm)

basm s. n. pl. básme

basm s. n. pl. básme

basm

basm.

BASM s. (LIT.) poveste povestire.

BASM s. v. inventzie minciuna nascoceala nascocire nascocitura neadevar palavra plasmuire poveste scorneala scornire scornitura.

BASM s. poveste povestire. (~ cu Cocoshul Roshu.)

basm s. v. INVENTZIE. MINCIUNA. NASCOCEALA. NASCOCIRE. NASCOCITURA. NEADEVAR. PALAVRA. PLASMUIRE. POVESTE. SCORNEALA. SCORNIRE. SCORNITURA.

basm (básme) s. n. Poveste fabula legenda; in particular poveste cu zine. Var. (inv.) basn(a) bazna. Sl. basnŭ (Miklosich Slaw. Elem. 14; Cihac DAR). Der. basmui vb. (a povesti); basmuitor s. m. (povestitor); basni vb. (inv. a povesti) din sl. basniti; basnuitor s. m. (inv. povestitor); basnar s. m. (inv. povestitor).

BASM (v. sl. basni nascocire) Specie a genului epic naratziune in proza indeosebi shi mai putzin in versuri in cuprinsul careia cu ajutorul unor mijloace traditzionale se povestesc intimplari fantastice puse pe seama unor personaje sau fortze supranaturale din domeniul irealului. Basmele la baza carora sta elementul fantastic generat de caracterul fantastic in care aparea lumea pentru omul primitiv dupa originea lor pot fi populare shi culte. Cele populare sint supuse variabilitatzii datorita circularii lor pe cale orala chiar daca prin culegerea lor de catre folclorishti au fost fixate prin tiparire. Cele culte insa unele versificate (ex. Calin Nebunul de M. Eminescu A fost odata de SHt.O. Iosif Cetina Dalba de G. Coshbuc) altele in proza k de exemplu Poveshtile lui Ion Creanga FatFrumos din lacrima de M. Eminescu ramin in forma in care au fost create. Unii cercetatori au incercat sa dea o explicatzie antropologica poligenezei basmului bazata pe identitatea generala a spiritualitatzii omeneshti: in locuri diferite au aparut creatzii asemanatoare care au circulat. Aceasta idee a poligenezei basmului a fost completata cu ideea influentzelor reciproce. In fondul basmelor se intrezaresc reminiscentze ale unor indepartate credintze mitice. „Visuri ale popoarelor” cum sint socotite basmelor li se atribuie totushi o origine diferita: mitologica indianista antropologica iar dupa B.P. Hasdeu care stabileshte o asemanare intre basm shi vis basmul ar fi aparut odata cu nashterea omenirii. Toate aceste teorii dovedesc nu numai indepartata vechime a basmelor dar shi faptul k ele nu pot fi socotite creatzia unui singur popor. Clasificari diverse fundamentate pe variate criterii au fost propuse de cercetatorii basmelor. In literatura noastra o asemenea clasificare a fost incercata de Lazar SHaineanu in studiul sau asupra basmelor deosebindule in: basme fantastice in care elementul principal il constituie miraculosul; basme eticomitice care pe linga faptele numeroase ale eroilor cuprind shi anumite invatzaturi morale; basme glumetze in care predomina umorul. Prima colectzie de basme aparuta in limba romana este aceea a lui Stanescu Aradeanul tiparita in 1860 la Timishoara: Proza poporala. Poveshti culese shi corese una din cele mai populare shi bogate colectzii raminind aceea a lui P. Ispirescu Legendele sau Basmele romanilor (1872 shi 1882). Cu tot caracterul fantastic al intamplarilor basmele reflecta totushi felul de a gindi shi de a simtzi al poporului. In basme sint exprimate nazuintzele visurile shi aspiratziile sale catre o viatza mai buna dorintza de a supune fortzele naturii de a vedea triumfind adevarul shi dreptatea in lume. „Basmul e un gen vast depashind cu mult romanul fiind mitologie etica shtiintza observare morala etc.” Oglindire a vietzii in moduri fabuloase (G. Calinescu Estetica basmului). Basmele prezinta o serie de particularitatzi artistice traditzionale. In afara fantasticului intamplarilor shi eroilor al dualismului binelui shi raului ele incep shi sfirshesc cu o serie de formule traditzionale: formula initziala (A fost odata...) menita a duce pe ascultatori in lumea irealului formula finala (Incalecai pe o sha...) prin care ascultatorii sint readushi la realitate shi uneori cea mediana (SHinainte cu poveste k deaicea mult mai este...) un fel de pauza in actziunea mai extinsa a unor basme formule care deshi variaza de la povestitor la povestitor totushi in factura lor sint asemanatoare. Contzinutul acestor formule este fantastic shi hazliu iar k forma sint ritmice shi uneori rimate. Naratziunea se desfashoara shi ea cu ajutorul unor formule traditzionale de obicei ritmice shi rimate subliniind unele momente principale din desfashurarea actziunii. SHi se luptara SHi se luptara Zi de vara Pinan seara. Repetarea numarului trei (trei feciori de imparat trei zmei cu trei palate sau fete de imparat trei incercari de lupta etc.) scoate in relief creshterea progresiva a amanuntelor cantitativ shi calitativ incetineshte ritmul actziunii mentzine interesul shi intareshte impresia asupra ascultatorilor. Arta povestitorului mishcarile mimica aduc basmului in transmiterea lui orala unele elemente dramatice.

Basmul cu cocoshul roshu Vorba vine de la un vestit basm pentru copii in care se povesteshte despre un cocosh care a fost mincat de o vulpe vulpea la rindul ei a fost mincata de un ogar ogarul de... etc. SHi cind crezi k povestea sa terminat abia totul se reia de la inceput. Basmul cu cocoshul roshu a devenit astfel o expresie pentru a califica o intimplare o actziune un conflict care nu se mai sfirsheshte. Exemplu: „Povestea cu instructziunile a ajuns de pomina! E k aceea cu cocosul roshu nu se mai termina niciodata” („Scinteia” nr. 6809).

a (se) face de bafta / de basm / (eufem.) de cacao / de cacat (vulg.) expr. a (se) compromite; a se face de ras.