bascúla sf [At: DA / A: bascula / Pl: ~le / E: fr bascule] 12 (Scandura sau) parghie mobila ashezata in cumpana pe un suport astfel incat cand un capat se lasa in jos celalalt se ridica.

bascúla s.f. 1 (tehn.) Aparat care permite cintarirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutatzi (de o suta de ori) mai mici. ◇ Bascula de locomotiva = sistem compus din mai multe cintare montat pe un canal special care este folosit la cintarirea locomotivelor shi la verificarea repartizarii greutatzilor pe fiecare osie. Balantza cu bascula v. balantza. 2 Scindura sau pirghie mobila ashezata in cumpana pe un suport. ◆ (ist.) Scindura mobila a ghilotinei care se asheza corpul condamnatului. 3 Partea metalica a armelor de vinatoare cu tzevi mobile. 4 (sport) Aparat de gimnastica pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. 5 Dispozitiv care permite modificarea pozitziei in plan vertical shi orizontal in raport cu axa optica a unei partzi a aparatului fotografic. • pl. e. /<fr. bascule.

BASCÚLA bascule s. f. 1. (SHi in expr. balantza cu bascula) Aparat pentru masurarea corpurilor de tipul balantzei cu bratze neegale care permite cintarirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutatzi etalonate de zece ori mai mici; balantza zecimala cintar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu bascula publica bariera drumului de fier shi peste bariera magaziile shi atelierele uriashe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 13. ◊ Bascula de locomotiva = sistem compus din mai multe cintare montat pe un canal special shi folosit la cintirirea locomotivelor shi la verificarea repartizarii greutatzilor pe fiecare osie. 2. Scinduri sau pirghie mobila ashezata in cumpana pe un suport astfel incit un capat se lasa in jos in timp ce celalalt se ridica. ♦ Scindura mobila a ghilotinei care se ashaza corpul condamnatului. Accentuat shi: báscula.

BASCÚLA bascule s. f. 1. Aparat care permite cantarirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutatzi (de o suta de ori) mai mici. 2. Scandura sau parghie mobila ashezata in cumpana pe un suport. ♦ Partea metalica a armelor de vanatoare cu tzevi mobile. Fr. bascule.

BASCÚLA s.f. 1. Aparat pentru cantarit greutatzi mari de tipul balantzei. 2. Parghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axa asrfel incat sa permita o mishcare oscilatorie libera. ♦ Aparat de gimnastica folosit pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea pozitziei in plan orizontal shi vertical in raport cu axa optica a unei partzi a aparatului fotografic. 3. Partea metalica a armelor de vanatoare cu tzevi mobile. [< fr. bascule cf. it. basculla].

BASCÚLA s. f. 1. balantza cu doua bratze inegale pentru greutatzi mari. 2. parghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axa incat sa permita o mishcare oscilatorie libera. ◊ aparat de gimnastica pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea pozitziei in raport cu axa optica a unei partzi a aparatului fotografic. 3. partea metalica a armelor de vanatoare cu tzevi mobile. (< fr. bascule)

BASCÚLA ~e f. 1) Balantza pentru cantaritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutatzi etalon mici. 2) Scandura sau parghie mobila ashezata in echilibru pe un suport (pivot). Joc de ~. [G.D. basculei] /<fr. bascule

bàscula f. balantza de cantarit greutatzi mari (= fr. bascule).

*bascúla f. pl. e (fr. bascule alterat din bacule d. batïre a bate shi cul partea posterioara). Cintar decimal.

bascúla s. f. g.d. art. bascúlei; pl. bascúle

bascúla s. f. g.d. art. bascúlei; pl. bascúle

bascula le.

BASCÚLA s. decimal zecimal (Transilv.) cantar (Transilv. shi Ban.) maja. (Cantareshte marfa la ~.)

BASCULA s. decimal zecimal (Transilv.) cintar (Transilv. shi Ban.) maja. (Cintareshte ceva la ~.)

a se da mare scula de bascula expr. v. a se da mare.

mare scula (de/pe bascula) expr. (peior. d. oameni) grozav teribil formidabil.