BASCÚLA bascule s. f. 1. (SHi in expr. balantza cu bascula) Aparat pentru masurarea corpurilor de tipul balantzei cu bratze neegale care permite cintarirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutatzi etalonate de zece ori mai mici; balantza zecimala cintar decimal. Dincolo de noi era un maidan cu bascula publica bariera drumului de fier shi peste bariera magaziile shi atelierele uriashe ale manufacturii de tutun Belvedere. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 13. ◊ Bascula de locomotiva = sistem compus din mai multe cintare montat pe un canal special shi folosit la cintirirea locomotivelor shi la verificarea repartizarii greutatzilor pe fiecare osie. 2. Scinduri sau pirghie mobila ashezata in cumpana pe un suport astfel incit un capat se lasa in jos in timp ce celalalt se ridica. ♦ Scindura mobila a ghilotinei care se ashaza corpul condamnatului. Accentuat shi: báscula.