BASCÚLA s.f. 1. Aparat pentru cantarit greutatzi mari de tipul balantzei. 2. Parghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axa asrfel incat sa permita o mishcare oscilatorie libera. ♦ Aparat de gimnastica folosit pentru executarea diferitelor sarituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea pozitziei in plan orizontal shi vertical in raport cu axa optica a unei partzi a aparatului fotografic. 3. Partea metalica a armelor de vanatoare cu tzevi mobile. [< fr. bascule cf. it. basculla].