bandit sm [At: CALINESCU E. O. II 308 / V: (rar) ~dist / Pl: ~itzi / E: it bandito fr bandit] 1 Persoana care face parte dintro banda¹ (2) Si: gangster raufacator talhar. 2 (Fam) Afurisit. 3 (Fam) Ticalos.

bandit s.m. 1 Persoana care face parte dintro banda de raufacatori; tilhar. ◇ Bandit de drumul mare v. drum. 2 Ext. Persoana care comite o infractziune (grava). 3 (fam.) Ticalos. • pl. tzi. /<fr. bandit it. bandito germ. Bandit.

BANDÍT banditzi s. m. Tilhar. V. brigand asasin. (Fig.) Sa simta banditzii k paceai mai tare! DESHLIU M. 71.

BANDÍT banditzi s. m. Talhar. Fr. bandit.

BANDÍT s.m. Talhar; brigand; asasin. [< it. bandito cf. fr. bandit].

BANDÍT s. m. talhar; brigand; gangster. (< fr. bandit it. bandito)

BANDÍT ~tzi m. 1) Persoana care face parte dintro banda; talhar. ~ de drumul mare. 2) fig. Persoana lacoma shi fara scrupule; nemernic; ticalos; netrebnic. /<fr. bandit it. bandito

bandit m. 1. facator de rele primejdios; 2. fig. om fara capataiu.

*bandít m. (fr. bandit d. it. bandito care vine d. banda banda ceata). Tilhar. V. cetash.

bandít s. m. pl. bandítzi

bandít s. m. pl. bandítzi

BANDÍT s. 1. v. talhar. 2. v. criminal. 3. v. ticalos.

BANDIT s. 1. tilhar (frantzuzism) brigand (reg.) furator robalau (Transilv.) lotru (inv.) fur razboinic. (~ de drumul mare.) 2. nemernic ticalos tilhar. (Un ~ de negustor.)

bandít (bandítzi) s. m. Tilhar raufacator. It. bandito de unde shi fr. bandit. Der. banditesc adj.; banditism s. n.