AȘTEPTÁ, aștept, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc adv. La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

așteptá [At: COD. VOR. 15/4 / V: (îrg) -tăp- / Pzi: aștept / E: ml *astectare] 1 vt A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. Si: a adăsta. 2 vt A da cuiva răgaz pentru a face ceva, a-și achita o datorie, a-și îndeplini obligație, promisiune Si: a păsui. 3 vi (îlav; irn) La sfântul (sau la moș) ~tă Niciodată. 4 vit (În propoziții negative) A sta la îndoială Si: a ezita. 5 vi (La imperativ) Stai puțin! 6 vi (D. obiecte) A sta undeva în vederea unei anumite utilizări. 7 vi (D. o muncă) A trebui să fie îndeplinită. 8 vt A spera ca cineva să facă ceva sau să se întâmple ceva. 9 vt (Abs) A crede în Dumnezeu. 10 vr (Șîe) A se ~ la una ca asta A fi pregătit pentru ceva. corectată

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc.; a adăsta. ◊ Loc. adv. La sfântu- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz pentru a face ceva; a păsui. ♦ (În construcții negative) A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. 3. A lăsa să treacă timpul sperând să... sau că... ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta într-un loc pentru a fi de față cînd se întîmplă ceva, cînd se ivește sau vine cineva. V. adăsta. În mijlocul uliței îi așteptau [pe tractoriști] un grup de călăreți îmbrăcați în haine de sărbătoare, cu flori și steaguri. V. ROM. decembrie 1951, 173. [Pasărea] Stă și-așteaptă fără glas, Parcă să măsoare Cum se mută, ceas cu ceas, Umbra după soare. TOPÎRCEANU, B. 10. Ajunge la o căsuță cunoscută, unde era așteptat. NEGRUZZI, S. I 70. Am o mîndră, ca ș-o floare, Ce ne-așteaptă cu mîncare. Acolo, dac-om sosi, Ea frumios ne-o omeni. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 24. Absol. Și-mi iau soții și ne ducem cu căruța la Botoșani, unde așteaptă neguțătorii. SADOVEANU, N. F. 16. Tot aștepta, doar o veni Flăcăul mai curînd. COȘBUC, P. I 282. ◊ Expr. (Ironic) La sfîntul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată, la paștele cailor. La sfîntul-așteaptă s-a împlini dorința lui! CREANGĂ, P. 189. ◊ Fig. (Despre un eveniment care urmează să se producă în viața cuiva) Nu știa sărmanul Harap-Alb ce-l așteaptă acasă. CREANGĂ, P. 276. Și pentru cine vrei să mori? întoarce-te, te-ndreaptă Spre-acel pămînt rătăcitor Și vezi ce te așteaptă. EMINESCU, O. I 178. Alte lupte mai mari... îi așteaptă. BĂLCESCU, O. II 12. 2. A avea răbdare, a da răgaz (pentru ca o acțiune să se îndeplinească); a păsui. Bine! fiindcă mă rogi, te-oi mai aștepta încă pînă marți, dară să știi că, de nu mi-i da atuncea banii, are să fie moartea ta. SBIERA, P. 3. ◊ Absol. Să te vedem la treabă, măi Ionuț; că timpul nu așteaptă și tu gîndesc c-ai venit tobă de carte. DAVIDOGLU, M. 10. ◊ (Mai ales în propoziții negative) A sta la îndoială, a ezita; a zăbovi. Cînd mai vede și această mare minunăție, nici mai așteaptă să ieie apă, ci fuga la stăpînă-sa. CREANGĂ, P. 99. Turcii multe nu așteptau, Ci îndată răspundeau: Noi de masă-ți mulțumim, Că n-am venit să prînzim. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 493. ◊ (La imperativ, în amenințări) Stai (puțin)! Așteaptă, cîrjaliule, că eu îți sînt popa de-acu! ALECSANDRI, T. 636. Iară Șalga-i urmărea Și din gură-așa răcnea: Ian așteapt’, așteapt’, așteaptă, Să luptăm la luptă dreaptă. ALECSANDRI, P. P. 59. 3. A trage nădejde, a avea speranță, a nădăjdui, a spera. Prin tunuri, flăcări și ruine, Noi așteptam vremea ce vine. BENIUC, V. 125. Tocmai de la una ca d-ta ți-ai găsit să aștept eu ajutor? CREANGĂ, P. 190. Să trăiți, voinicilor! Astfel de răspuns așteptam de la voi! ALECSANDRI, T. II 32. Cîte fete-s cu cercei... Toate-așteaptă să le cei. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 371. ◊ Absol. Uite-n zare, oamenii așteaptă. Cearcă să le-aduci o zi mai dreaptă. BENIUC, V. 21. ◊ Refl. (Adesea cu determinări introduse prin prep. «la») A fi pregătit (la ceva), a crede, a-și închipui (că ceva se va face într-un anumit fel), a prevedea, a conta (pe ceva). Nu m-am așteptat la una ca asta! ▭ La un astfel de rezultat nu se așteptaseră. PAS, L. I 129. Tata m-a întrebat zîmbind, așa cum mă așteptam: Ce face Colțun? SADOVEANU, N. F. 44. Strînse o dată pe zmeu, tocmai cînd el nu se aștepta. ISPIRESCU, L. 223. O găsește sub strajă, după cum nu se aștepta el. CREANGĂ, P. 269.

AȘTEPTÁ, aștépt, vb. I. Tranz. 1. A sta undeva pentru a fi de față la ceva, pentru a vedea pe cineva etc. ◊ Expr. La sfântul- (sau la moș-) așteaptă = niciodată. 2. A avea răbdare, a da cuiva răgaz; a păsui. ♦ A sta la îndoială; a ezita; a zăbovi. ♦ (La imper., în amenințări) Stai (puțin)! 3. A spera, a nădăjdui. ♦ Refl. A crede, a-și închipui; a prevedea; a conta (pe ceva). – Lat. *astectare (= adspectare).

A AȘTEPTÁ aștépt 1. tranz. 1) A întâmpina stând pe loc un anumit timp. ◊ La sfântu-așteaptă niciodată. 2) (persoane) A lăsa să beneficieze de răgazul necesar. 3) A dori nădăjduind cu încredere. Aștept să vii. 4) și fig. A pândi cu răbdare. ~ ocazia. ~ un moment potrivit. 2. intranz. A sta în expectativă. /<lat. adspectare

A SE AȘTEPTÁ mă aștépt intranz. A spera (la ceva) cu încredere. M-am așteptat la un rezultat mai bun. /<lat. adspectare

așteptà v. 1. a sta până vine cineva sau se întâmplă ceva: s’așteptăm în pace al soartei ajutor Gr. Al.; 2. a avea răbdare, a îngădui; 3. a spera: nu mă așteptam la una ca asta. [Lat. ASPECTARE (printr’o formă intermediară *ASTECTARE (cf. deștepta)].

așteáptă (imper. d. aștept). Iron. La sfîntu Așteaptă, nicĭ-odată, la calendele greceștĭ.

aștépt, a -á v. tr. (lat. ex-spectare. V. deștept, aspect). Staŭ atent pînă vine cineva saŭ se întîmplă ceva: aștept învierea morților. Am răbdare: nu maĭ pot aștepta. Fig. Îs gata de: armata așteaptă, prînzu așteaptă. V. refl. Prevăd, mă tem să nu se, orĭ doresc să se întîmple: mă așteptam la un atac, la una ca asta.

sfîntu Așteaptă (la) loc. adv. Iron. Nicĭ-odată: a plătĭ la sfîntu Așteaptă.

așteptá (a ~) vb., ind. prez. 3 așteáptă

așteptá vb., ind. prez. 1 sg. aștépt, 2 sg. aștépți; 3 sg. și pl. așteáptă

AȘTEPTÁ vb. 1. (înv. și pop.) a adăsta, (înv. și reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi. (Mai ~ puțin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (~ o clipă!) 4. v. păsui. 5. v. spera. 6. v. prevedea. 7. a crede, a-și imagina, a-și închipui. (Ce te-ai ~ să vezi?) 8. v. ezita.

AȘTEPTA vb. 1. (înv. și pop.) a adăsta, (înv. și reg.) a acera, (prin Transilv.) a agodi. (~ de o oră acolo.) 2. a sta, a zăbovi. (Mai ~ puțin, că vin!) 3. a îngădui, a permite. (~ o clipă!) 4. a amîna, a îngădui, a păsui. (Îl ~ cu plata datoriei.) 5. a nădăjdui, a spera, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.) 6. a prevedea. (M-am ~ la asta.) 7. a crede, a-și imagina, a-și închipui. (Ce te-ai ~ să vezi?) 8. a ezita, a șovăi. (N-a mai ~ o clipă și...)

așteptá (așteptát, așteptát), vb. – 1. A sta undeva pentru a fi de față, a adăsta. – 2 A fi gata, a fi pregătit. – 3 A conta, a se bizui pe cineva, a spera. – Mr. așteptu, megl. ștet, istr. așteptu. Lat. *adspectāre, prin intermediul unei forme asimilate *astectāre (Meyer-Lübke, Gramm., I, 469; Densusianu, Rom., XXXIII, 274; Pușcariu 145; REW 3039; Candrea-Dens., 104; DAR); cf. it. aspettare (tarent. astittare, calabr. astettare, sicil. astittari, sard. isettare). – Mr. aștiptare înseamnă în același timp „a aștepta” și „a primi, a avea oaspeți”, accepție dublă pe care Pușcariu 150 și DAR o explică prin contaminarea cu lat. exceptare sau cu alb. përes „aștept” și „primesc”; mai probabilă este evoluția normală de la „aștept oaspeți” la „am oaspeți”, cf. fr. j’attends des amis. Geheeb 17 propune etimonul lat. exceptare. – Der. așteptător, adj. (plin de speranță); neașteptat, adj. (care survine brusc, surprinzător).

LA VALEUR N’ATTEND PAS LE NOMBRE DES ANNÉES (fr.) valoarea nu așteaptă numărul anilor – Corneille, „Le Cid”, act. II, scena 2. Calitățile, însușirile nobile se pot afirma la orice vârstă.

OMNES UNA MANET NOX (lat.) pe toți ne așteaptă aceeași noapte – Horațiu, „Ode,” I, 28, 15. Cu toții suntem muritori.

a aștepta cu sufletul la gură expr. a aștepta cu mare nerăbdare

a aștepta să vadă dincotro bate vântul expr. a fi prudent, a sta în expectativă

a aștepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acționa pentru atingerea unui scop; a rămâne impasibil într-o situație în care s-ar impune o acțiune imediată

la sfântu’ așteaptă expr. (pop.) niciodată.