11 definitzii pentru auzit (s.n.)
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- enciclopedice (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
AUZÍT s. n. Auz (2) auzire. [Pr.: au] V. auzi.
auzit1 sn [At: TETRAEV. (1574) 224 / P: au~ / Pl: ~uri / E: auzi] 114 Auzire (18 1015).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUZÍT s. n. Faptul de a auzi; auz (2) auzire. [Pr.: au] V. auzi.
- sursa: DEX-S (1988)
- adaugata de ana_zecheru
- actziuni
AUZÍT s. n. Faptul de a auzi auzire. (In loc. adv.) Din auzite = a) din cite a auzit sau a aflat cineva de la altzii (nu din proprie constatare). SHtim insa din auzite cain vechea cladire erau doua paraclise sau capele. ODOBESCU S. I 404; b) din cite a prins cineva cu urechea. (Rar) Pe auzite = dupa cite se spune in mod necontrolat neverificat. Fa cunoshtintza cu fata; no lua numai pe auzite pentru k nu se maninca tot ce zboara. NEGRUZZI S. I 251. Forma gramaticala: (in locutziuni) auzite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din cate a auzit cineva de la altzii. (Rar) Pe auzite = in mod necontrolat neverificat. [Forma gramaticala: (in expr.) auzite] V. auzi.
- sursa: DLRM (1958)
- adaugata de lgall
- actziuni
auzit a. aflat prin simtzul auzului. ║ n. auz: din auzite.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!auzít (au) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
auzít s. n. (sil. au) (pl. auzíte in loc. adv. din ~)
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
auzíte (din ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
Dictzionare enciclopedice
Definitzii enciclopedice
DE AUDITU (lat.) din auzite Un fapt shtiut de auditu.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (shi de auzit) Introducere in atmosfera in vederea relatarii unor fapte grave. Are in egala masura un sens ironic.
- sursa: DE (1993-2009)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
auzitsubstantiv neutru
-
- Din auzite = din cate a auzit sau a aflat cineva de la altzii (nu din proprie constatare). DLRLC
- SHtim insa din auzite can vechea cladire erau doua paraclise sau capele. ODOBESCU S. I 404. DLRLC
-
- Din auzite = din cate a prins cineva cu urechea. DLRLC
- Pe auzite = dupa cate se spune in mod necontrolat neverificat. DLRLC
- Fa cunoshtintza cu fata; no lua numai pe auzite pentru k nu se maninca tot ce zboara. NEGRUZZI S. I 251. DLRLC
-
-
- comentariu Forma gramaticala: auzite. DLRLC
etimologie:
- auzi DEX '09