11 definitzii pentru auzit (s.n.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

AUZÍT s. n. Auz (2) auzire. [Pr.: au] V. auzi.

auzit1 sn [At: TETRAEV. (1574) 224 / P: au~ / Pl: ~uri / E: auzi] 114 Auzire (18 1015).

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi; auz (2) auzire. [Pr.: au] V. auzi.

AUZÍT s. n. Faptul de a auzi auzire. (In loc. adv.) Din auzite = a) din cite a auzit sau a aflat cineva de la altzii (nu din proprie constatare). SHtim insa din auzite cain vechea cladire erau doua paraclise sau capele. ODOBESCU S. I 404; b) din cite a prins cineva cu urechea. (Rar) Pe auzite = dupa cite se spune in mod necontrolat neverificat. Fa cunoshtintza cu fata; no lua numai pe auzite pentru k nu se maninca tot ce zboara. NEGRUZZI S. I 251. Forma gramaticala: (in locutziuni) auzite.

AUZÍT s. n. Auzire. ◊ Expr. Din auzite = din cate a auzit cineva de la altzii. (Rar) Pe auzite = in mod necontrolat neverificat. [Forma gramaticala: (in expr.) auzite] V. auzi.

auzit a. aflat prin simtzul auzului. ║ n. auz: din auzite.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

auzít s. n. (sil. au) (pl. auzíte in loc. adv. din ~)

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

DE AUDITU (lat.) din auzite Un fapt shtiut de auditu.

HORRIBILE DICTU (ET AUDITU) (lat.) groaznic de spus (shi de auzit) Introducere in atmosfera in vederea relatarii unor fapte grave. Are in egala masura un sens ironic.

Intrare: auzit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • auzit
  • auzitul
  • auzitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • auzit
  • auzitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

auzitsubstantiv neutru

  • 1. Auz. DEX '09
    sinonime: auz auzire
    • chat_bubble locutziune adverbiala Din auzite = din cate a auzit sau a aflat cineva de la altzii (nu din proprie constatare). DLRLC
      • format_quote SHtim insa din auzite can vechea cladire erau doua paraclise sau capele. ODOBESCU S. I 404. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adverbiala Din auzite = din cate a prins cineva cu urechea. DLRLC
    • chat_bubble locutziune adverbiala rar Pe auzite = dupa cate se spune in mod necontrolat neverificat. DLRLC
      • format_quote Fa cunoshtintza cu fata; no lua numai pe auzite pentru k nu se maninca tot ce zboara. NEGRUZZI S. I 251. DLRLC
  • comentariu locutziune Forma gramaticala: auzite. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.