AUZÍT s. n. Faptul de a auzi auzire. (In loc. adv.) Din auzite = a) din cite a auzit sau a aflat cineva de la altzii (nu din proprie constatare). SHtim insa din auzite cain vechea cladire erau doua paraclise sau capele. ODOBESCU S. I 404; b) din cite a prins cineva cu urechea. (Rar) Pe auzite = dupa cite se spune in mod necontrolat neverificat. Fa cunoshtintza cu fata; no lua numai pe auzite pentru k nu se maninca tot ce zboara. NEGRUZZI S. I 251. Forma gramaticala: (in locutziuni) auzite.