ARSÚRA arsuri s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatzie dureroasa usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc de caldura de un agent chimic etc.; senzatzie usturatoare pricinuita de o boala de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actziunea focului sau a unei substantze corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actziunea focului sau a unei substantze corosive. 3. Loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafatza unei piese metalice in timpul laminarii la cald al forjarii sau al tratamentului termic. 5. Necrozare a tzesuturilor plantelor k urmare a atacului unor bacterii. Lat. arsura.

arsúra sf [At: PRAV. MOLD. 13/1 / Pl: ~ri / E: lat arsura] 1 Ardere. 2 Leziune produsa de foc de caldura de un agent chimic. 3 Senzatzie dureroasa usturatoare. 4 Arsura (3) produsa de sete sau de boala. 5 (Inv) Febra. 6 Arsura (3) la stomac. 7 (Inv) Arshitza (1). 8 (Inv) Vant arzator de miazazi. 9 (Inv; cu sensul pasiv al lui arde (1)) Ardere. 10 (Inv) Incendiu. 11 (Trs; shis de noapte) Bashicutza care apare pe trup in timpul noptzii shi dispare repede. 12 (Is) in shtreang (sau ~ in pana capastrului) Rana ce apare la chishitza cand calul se incurca in lantz sau in pana capastrului. 13 (Ivt; is) de soare (sau ra soarelui) Innegrire a pielii. 14 (Mpl) Arshitza (4). 15 (Reg; mpl) Arshitza (5). 16 (Mpl) Locuri in padure devastate de foc. 17 Ofilire a granelor din cauza secetei Vz mana. 18 (Pop) Partea atinsa de foc dintrun obiect. 19 (Pop) Ramashitzele unui obiect ars.

ARSÚRA arsuri s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzatzie dureroasa usturatoare. 2. Rana produsa cuiva de foc de caldura de un agent chimic etc.; senzatzie usturatoare pricinuita de o boala de sete etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actziunea focului sau a unei substantze corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actziunea focului sau a unei substantze corosive. 3. Loc unde a ars o padure. 4. Strat de oxid produs pe suprafatza unei piese metalice in timpul laminarii la cald al forjarii sau al tratamentului termic. Lat. arsura.

ARSÚRA arsuri s. f. 1. Faptul de a arde de a dogori (v. arshitza dogoare); fig. faptul de a produce o senzatzie dureroasa usturatoare [Acest alpinist] tot incearca de vreo zece ani sa ajunga cel dintzii pe cel mai inalt pisc al Alpilor... in fiecare an... se intoarce cu fatza plesnita de ger aproape orb de arsura zapezii. CAMIL PETRESCU T. II 211. Cind la ajuns arsura la os a sarit din somn racnind k un taur. CREANGA O. A. 83. Se topeshte sub arsura soarelui cu infocare. CONACHI P. 83. 2. Rana produsa pe o parte a corpului prin actziunea focului a unei calduri mari a unei substantze corosive etc. Nu te teme Iliutza astai puterea soarelui... Cum teoi unge cu acel untdelemn arsura shi mincarimea se potolesc. SADOVEANU N. F. 87. ♦ Parte a unui obiect care a fost atinsa de foc; stricaciune produsa pe un obiect prin actziunea focului a unei substantze corosive etc. 3. Senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea produsa de o ardere) pricinuita de o boala de sete de o lovitura etc. Arsuri la stomac. ▭ Staruia parca numai arsura palmei care o lovise peste obraz. PAS Z. I 128. Dami o para din copaciul care este la usha k sami racoresc arsura gitlejului. NEGRUZZI S. I 90. Cu apa guraSHi uda Arsura SHio potolea. TEODORESCU P. P. 548. ◊ Fig. Undei vaz ochii k mura Ma apucan piept arsura. TEODORESCU P. P. 314.

ARSÚRA arsuri s. f. 1. Faptul de a arde; fig. faptul de a produce o senzatzie dureroasa usturatoare. 2. Rana produsa de foc de caldura etc. ♦ Parte a unui obiect atinsa sau stricata de actziunea focului sau a unei substantze corosive; stricaciune produsa pe un obiect de actziunea focului sau a unei substantze corosive. 3. Senzatzie usturatoare pricinuita de o boala de sete etc. 4. Loc unde a ars o padure. 5. Strat de oxid negru de fier produs in timpul laminarii la cald al forjarii sau al tratamentului termic al unui otzel. ♦ Solzi de oxid de fier detashatzi la laminarea sau forjarea otzelului. Lat. arsura.

ARSÚRA ~i f. 1) Parte a unui obiect sau a unui tzesut expusa actziunii focului. 2) Rana provocata de foc de caldura de un agent chimic. 3) Senzatzie dureroasa cauzata de o boala de sete etc. 4) Strat de oxid format pe suprafatza unui metal in timpul incalzirii acestuia la temperaturi inalte. 5) pop. Caldura puternica specifica zilelor de vara; canicula; arshitza. /<lat. arsura

arsura f. 1. arshitza; 2. miros de ceea ce a ars; 3. inflamatziune; 4. fig. foc: arsura la inima. [Lat. ARSURA].

arsúra f. pl. ĭ (lat. arsura inflamatziune). Arshitza: arsura zileĭ. (Vechĭ). Sensatziunea actziuniĭ foculuĭ pe trup saŭ a uscacĭuniĭ in gitu celuĭ insetat. Fig. Sensatziunea neplacuta pricinuita in esofag de o mistuire rea. Urmele lasate de foc (lucru ars loc ars: avea arsurĭ pe minĭ.

arsúra s. f. g.d. art. arsúrii; pl. arsúri

arsúra s. f. g.d. art. arsúrii; pl. arsúri

ARSÚRA s. 1. (MED.; mai ales la pl.) usturime (reg.) jig jigaraie. (Simte ~i gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jarishte parlitura (pop.) arsatura (inv. shi reg.) parjol (reg.) parjolitura parleala. (Locul ars in padure se numeshte ~.)

ARSÚRA s. v. arshitza canicula calduri dogoare dogoreala fierbintzeala nabusheala naduf nadusheala parjol pojar toropeala zaduf zapusheala.

arsura s. v. ARSHITZA. CANICULA. CALDURI. DOGOARE. DOGOREALA. FIERBINTZEALA. NABUSHEALA. NADUF. NADUSHEALA. PIRJOL. POJAR. TOROPEALA. ZADUF. ZAPUSHEALA.

ARSURA s. 1. (MED.) usturime (reg.) jig jigaraie. (Simte ~i gastrice.) 2. scrum. (~ de pe fundul unui vas.) 3. jarishte pirlitura (pop.) arsatura (inv. shi reg.) pirjol (reg.) pirjolitura pirleala.

arsúra (arsúri) s. f. 1. Incendiu. 2. Faptul de a arde. 3. Caldura dogoare. 4. Vint cald. 5. Coasta de munte unde sa produs un incendiu. Lat. ārsūra (Pushcariu 130; REW 682; DAR); cf. it. prov. cat. arsura v. fr. arsure sp. asura (Corominas I 399). In parte se afla in concurentza cu arshitza.