ARSÚRA arsuri s. f. 1. Faptul de a arde de a dogori (v. arshitza dogoare); fig. faptul de a produce o senzatzie dureroasa usturatoare [Acest alpinist] tot incearca de vreo zece ani sa ajunga cel dintzii pe cel mai inalt pisc al Alpilor... in fiecare an... se intoarce cu fatza plesnita de ger aproape orb de arsura zapezii. CAMIL PETRESCU T. II 211. Cind la ajuns arsura la os a sarit din somn racnind k un taur. CREANGA O. A. 83. Se topeshte sub arsura soarelui cu infocare. CONACHI P. 83. 2. Rana produsa pe o parte a corpului prin actziunea focului a unei calduri mari a unei substantze corosive etc. Nu te teme Iliutza astai puterea soarelui... Cum teoi unge cu acel untdelemn arsura shi mincarimea se potolesc. SADOVEANU N. F. 87. ♦ Parte a unui obiect care a fost atinsa de foc; stricaciune produsa pe un obiect prin actziunea focului a unei substantze corosive etc. 3. Senzatzie usturatoare (asemanatoare cu cea produsa de o ardere) pricinuita de o boala de sete de o lovitura etc. Arsuri la stomac. ▭ Staruia parca numai arsura palmei care o lovise peste obraz. PAS Z. I 128. Dami o para din copaciul care este la usha k sami racoresc arsura gitlejului. NEGRUZZI S. I 90. Cu apa guraSHi uda Arsura SHio potolea. TEODORESCU P. P. 548. ◊ Fig. Undei vaz ochii k mura Ma apucan piept arsura. TEODORESCU P. P. 314.