10 definiții pentru anevoință
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Anevoie + suf. -ință.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
anevoință sf [At: BĂLCESCU, M. V. 109 / P: ~vo-in~ / Pl: ~țe, (înv) ~ți / E: anevoie + -ință cf nevoință] (Înv) 1 Greutate. 2 Necaz. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Învechit) Dificultate, greutate. Era... peste putință a opri intrarea turcilor în țară, din anevoința d-a străjui toate hotarele. BĂLCESCU, O. II 84. ◊ Loc. adv. Cu (mare) anevoință = cu (mare) greutate, cu greu, anevoie. Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpînul său. ISPIRESCU, L. 162.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ANEVOÍNȚĂ, anevoințe, s. f. (Înv.) Dificultate, greutate. – Din anevoie + suf. -ință.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
anevoință f. greutate.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
anevoínță f., pl. e (d. anevoĭe). Greutate, dificultate: mergea cu anevoință.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
anevoínță (înv.) s. f., g.-d. art. anevoínței; pl. anevoínțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
anevoínță s. f. → nevoință
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ANEVOÍNȚĂ s. v. dificultate, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nevoie, obstacol, opreliște, piedică, stavilă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
anevoință s. v. DIFICULTATE. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PIEDICĂ. STAVILĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
anevoință, anevoințesubstantiv feminin
- 1. Dificultate, greutate. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dificultate greutate
- Era... peste putință a opri intrarea turcilor în țară, din anevoința d-a străjui toate hotarele. BĂLCESCU, O. II 84. DLRLC
- Cu (mare) anevoință = cu (mare) greutate, cu greu. DLRLCsinonime: anevoie
- Cu mare anevoință se dezlipi calul de stăpînul său. ISPIRESCU, L. 162. DLRLC
-
-
etimologie:
- Anevoie + sufix -ință. DEX '98 DEX '09