AMENINTZÁRE amenintzari s. f. Actziunea de a amenintza shi rezultatul ei. ♦ Primejdie pericol. ◊ (Jur.) Infractziune care consta in alarmarea unei persoane prin manifestarea intentziei de a savarshi fatza de ea sau fatza de o ruda apropiata o infractziune sau o fapta pagubitoare. V. amenintza.

amenintzare sf [At: CORESI ap. CP 364 / Pl: ~tzari / V: ~elintzare ~elitzare ~itzare ~erintzare melitzare / E: amenintza] 1 (Inv) Gest poruncitor cu mana al cuiva (mai ales al divinitatzii) adresat cuiva Si: amenintzat¹ (1). 23 (Inv; pex) Vointza (divina) Si: amenintzat¹ (23). 4 (Inv; pex) Vrere a cuiva Si: amenintzat¹ 5 (Pex) Primejdie.

AMENINTZÁRE amenintzari s. f. Actziunea de a amenintza shi rezultatul ei. ♦ Primejdie pericol. V. amenintza.

AMENINTZÁRE amenintzari s. f. Actziunea de a amenintza shi rezultatul ei. 1. Manifestare prin vorbe gesturi etc. a intentziei de a pricinui (cuiva) o neplacere un rau. Mereu i ajungeau la ureche din partea stapinirii amenintzari. PAS L. I 108. Nevastuica ride in capul scarilor shi nu se sperie de amenintzarile care le cunoashte. C. PETRESCU A. 459. Amenintzarea este mai grea pentru un suflet ce se clatina ushor decit chiar lovitura. CARAGIALE O. I 284. ◊ Fig. Balaurii de la marginea pamintului suflau asupra tzarmului nostru amenintzare. SADOVEANU N. F. 101. 2. Primejdie. Renashterea imperialismului german cu sprijinul imperialishtilor americani constituie o amenintzare pentru pacea Europei pentru securitatea shi existentza popoarelor europene. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 5 76.

AMENINTZÁRE amenintzari s. f. Actziunea de a amenintza shi rezultatul ei. ♦ Primejdie.

amenintzare f. vorba sau gest spre a ingrozi pe cineva.

amenintzáre f. pl. arĭ. Vorba saŭ gest pin care anuntzĭ cuĭva rau care vreĭ sa il facĭ.

amenintzáre s. f. g.d. art. amenintzắrii; pl. amenintzắri

amenintzáre s. f. g.d. art. amenintzarii; pl. amenintzari

AMENINTZÁRE s. 1. (inv.) ingrozire. (~ cuiva cu moartea.) 2. v. primejduire. 3. v. primejdie.

AMENINTZARE s. 1. (inv.) ingrozire. (~ cuiva cu moartea.) 2. periclitare primejduire (rar) primejduiala. (~ carierei lui.) 3. pericol primejdie (inv. shi pop.) nevoie. (Il pindeshte o ~.)

AMENINTZARE. Subst. Amenintzare intimidare infricoshare inspaimintare (rar); razboiul nervilor (fig.); sperietura speriat speriere (rar); teroare terorizare; terorism; avertizare avertisment prevenire; shantaj shantajare; admonestare admonestatzie (rar) apostrofare rasteala (pop.) stropsheala (pop. shi fam.) stropshire (pop. shi fam.). Blestem imprecatzie afurisenie urgisire (inv. shi pop.) anatema anatemizare (rar). Pericol primejdie sabia lui Damocles. Sperietoare. Adj. Amenintzator inspaimintator ingrozitor abominabil infricoshator infiorator. Intimidat infricoshat infricat (reg.) inspaimintat speriat timorat (livr.) ingrozit. Blestemat afurisit urgisit (pop.). Periculos primejdios riscant. Vb. A amenintza a intimida a speria a baga spaima (in cineva) a baga in sperietzi a inspaiminta a infricosha a ingrozi a umple de groaza a teroriza a tzine sub teroare. A primejdui a periclita a pune in pericol. A preveni a avertiza; a shantaja; a apostrofa a admonesta a stropshi (pop. shi fam.). A se speria a se inspaiminta a se infricosha a se infrica a se ingrozi A blestema a afurisi a anatemiza (rar). A fi amenintzat a fi in pericol a fi periclitat a fi terorizat a fi (a sta) intre ciocan shi nicovala a atirna de un fir de par al pashte pe cineva moartea (pacatul primejdia). Adv. In pericol; intre ciocan shi nicovala la marginea prapastiei; cu amenintzari amenintzator. V. asuprire cearta frica mustrare pedeapsa.