AMENINTZÁRE amenintzari s. f. Actziunea de a amenintza shi rezultatul ei. 1. Manifestare prin vorbe gesturi etc. a intentziei de a pricinui (cuiva) o neplacere un rau. Mereu i ajungeau la ureche din partea stapinirii amenintzari. PAS L. I 108. Nevastuica ride in capul scarilor shi nu se sperie de amenintzarile care le cunoashte. C. PETRESCU A. 459. Amenintzarea este mai grea pentru un suflet ce se clatina ushor decit chiar lovitura. CARAGIALE O. I 284. ◊ Fig. Balaurii de la marginea pamintului suflau asupra tzarmului nostru amenintzare. SADOVEANU N. F. 101. 2. Primejdie. Renashterea imperialismului german cu sprijinul imperialishtilor americani constituie o amenintzare pentru pacea Europei pentru securitatea shi existentza popoarelor europene. LUPTA DE CLASA 1952 nr. 5 76.