ALÉGERE alegeri s. f. 1. Actziunea de a (se) alege shi rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la nimereala la intamplare. La alegere = dupa voia dupa placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnarea prin vot a membrilor organelor reprezentative ale statului ale unor organizatzii etc. V. alege.

alegere sf [At: VARLAAM C. 306 / Pl: ~ri / E: alege] 1 (D. substantze materii etc.) Separare. 2 Despartzire a partzilor unui lucru. 3 Selectzie. 4 Preferintza. 5 Decizie. 6 Sesizare a deosebirii dintre lucruri. 7 (Pop) Distingere a cuiva sau a ceva dintro multzime. 8 (Fig) intzelegere clara a spuselor cuiva. 9 Cautare. 10 (Inv) Hotarnicire a unei moshii. 11 (Pop) Razletzire a animalelor. 12 (D. materii solide) Ieshire la suprafatza in urma unui proces chimic sau fizic. 13 TZesere cu ornamente (colorate). 14 Curatzare prin selectzie a boabelor plantelor leguminoase. 15 (Jur; inv) Sentintza. 16 (Ilav) Fara ~ La intamplare. 17 (Ilav) La ~ Dupa voia placul cuiva. 18 Desemnare prin vot a unui delegat a unui laureat etc. 19 (Lpl) Procedura constitutzionala prin care cetatzenii ishi exercita dreptul de vot pentru ashi desemna reprezentantzii la nivelul administratziei locale sau natzionale.

ALÉGERE alegeri s. f. 1. Actziunea de a (se) alege shi rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la nimereala la intamplare. La alegere = dupa voia dupa placul cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Operatzie care se efectueaza conform unor norme precise shi dinainte stabilite pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina. V. alege.

ALEGERE alegeri s. f. Actziunea de a (s e) alege shi rezultatul ei. 1. Desemnare (a cuiva sau a ceva) dintre mai multzi; decizie prin selectzionare in favoarea cuiva sau a ceva. Incetincet nora sa dat pe brazda shi baba era multzumita cu alegerea ce a facut. CREANGA P. 7. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la intimplare pe nimerite. Loveau In dreapta shi in stinga fara alegere. PAS L. I 77. La alegere = dupa voia dupa placul sau hotarirea cuiva. 2. (Mai ales la pl.) Desemnare prin vot a unei persoane pentru o anumita sarcina. Alegeri prin vot deschis. Alegeri prin aclamatzii. ◊ Alegerile de deputatzi pentru Marea Adunare Natzionala shi pentru sfaturile populare se fac prin vot universal egal direct shi secret. CONST. R.P.R. 43. Alegerea sfaturilor populare noile organe locale ale puterii de stat a insemnat un pas inainte spre intarirea statului de democratzie populara spre atragerea maselor largi in conducerea treburilor obshteshti. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 563. Fagaduielile prefectzilor la alegeri au ramas fagaduieli trecatoare k scamele de papadie. SADOVEANU M. C. 182. 3. Despartzirea parului in doua (pentru a potrivi pieptanatura). Niciodata in viatza lui nu pusese atita grija in alegerea cararii. VLAHUTZA O. A. 132. 4. Separare (prin diverse procedee) a unei substantze dintro masa care o contzine. Din zarul ce ramine dupa alegerea untului se face urda batuta. La HEM.

ALÉGERE alegeri s. f. Actziunea de a (se) alege shi rezultatul ei. ◊ Loc. adv. Fara alegere = la intamplare. La alegere = dupa voia dupa placul cuiva. ♦ (La pl.) Operatzie care se efectueaza conform unor norme precise shi dinainte stabilite pentru desemnarea prin vot a unei persoane destinate sa indeplineasca o anumita sarcina.

ALÉGERE ~i f. 1) v. A ALEGE shi A SE ALEGE. ◊ La ~ la discretzie; dupa plac. 2) la pl. Desemnare prin vot a unei persoane pentru un anumit post in organele puterii de stat sau in alte organe. /v. a alege

ALEGERE s.f. (Mold.) Dialog discutzie. Alegirea intre imparat shi intre Bertoldu. B 1774 1^v. Numai cei ce tea sfatuit sa faci aceasta alegere cu mine. B 1774 4^v; cf. B 1775 58^r. Etimologie: lat. lit. allĕgēre. Cf. b e s a d a.

alegere f. fapta de a alege shi rezultatul ei: alegere de senatori de deputatzi de consilieri.

alégere f. Actziunea de a alege: alegere de senatorĭ de deputatzĭ de primarĭ.

alégere s. f. g.d. art. alégerii; pl. alégeri

alégere s. f. g.d. art. alégerii; pl. alégeri

ALÉGERE s. 1. v. selectzionare. 2. v. optziune. 3. (la pl.) scrutin vot votare. (In timpul ~ilor.)

ALEGERE s. 1. ales selectare selectat selectzie selectzionare selectzionat sortare sortat triat triere. (~ semintzelor.) 2. optziune. (~ lui sa dovedit fericita.) 3. (la pl.) scrutin vot. (In timpul ~.)

AD LIBITUM (lat.) dupa voie; la alegere A executa o bucata muzicala ad libitum in conformitate cu dorintza de interpretare a artistului.