9 definiții pentru desemnare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna1. – V. desemna.
desemnare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane după semne distinctive după care se poate recunoaște Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumită funcție Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva într-o funcție Si: desemnat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESEMNÁRE, desemnări, s. f. Faptul de a desemna. – V. desemna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DESEMNÁRE s. f. Faptul de a desemna; indicare, numire a unei persoane pentru o anumită funcție sau demnitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
desemnáre (indicare) s. f., g.-d. art. desemnắrii; pl. desemnắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
desemnáre (indicare a unei persoane) s. f., g.-d. art. desemnării, pl. desemnări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DESEMNARE s. 1. alcătuire, constituire, creare, formare, instituire, înființare, numire, organizare, stabilire. (~ unei comisii.) 2. arătare, indicare, semnalare. (Tabel cu ~ învingătorilor într-un concurs.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desemnare, desemnărisubstantiv feminin
etimologie:
- desemna DEX '09 DEX '98 DN