9 definitzii pentru desemnare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DESEMNÁRE desemnari s. f. Faptul de a desemna1. V. desemna.
desemnare1 sf [At: DA ms / Pl: ~nari / E: desemna] 1 Indicare a unei persoane dupa semne distinctive dupa care se poate recunoashte Si: desemnat1 (1). 2 Destinare a unei persoane pentru o anumita functzie Si: desemnat1 (2). 3 Numire a cuiva intro functzie Si: desemnat1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESEMNÁRE desemnari s. f. Faptul de a desemna. V. desemna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
DESEMNÁRE s. f. Faptul de a desemna; indicare numire a unei persoane pentru o anumita functzie sau demnitate.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DESEMNÁRE s.f. Faptul de a desemna. [< desemna].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
desemnáre (indicare) s. f. g.d. art. desemnắrii; pl. desemnắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
desemnáre (indicare a unei persoane) s. f. g.d. art. desemnarii pl. desemnari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DESEMNÁRE s. 1. v. constituire. 2. v. indicare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DESEMNARE s. 1. alcatuire constituire creare formare instituire infiintzare numire organizare stabilire. (~ unei comisii.) 2. aratare indicare semnalare. (Tabel cu ~ invingatorilor intrun concurs.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
desemnare, desemnarisubstantiv feminin
etimologie:
- desemna DEX '09 DEX '98 DN