ALÉE alei s. f. Drum intrun parc intro gradina etc. ashternut cu nisip sau cu prundish shi marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta shi scurta; stradela intrare. ♦ Spatziu de circulatzie marginit pe ambele partzi de elemente arhitecturale. [Pr.: lee] Din fr. allée.

alée sf [At: NEGRUZZI S. I. 45 / P: ~lee / Pl: ~lei /E: fr allée] 1 Drum (intrun loc inchis) marginit de arbori de amandoua partzile. 2 Strada plantata cu arbori intrun cartier rezervat pentru locuintze. 3 Strada lunga care are pe amandoua partzile acelashi fel de constructzii.

ALÉE alei s. f. Drum intrun parc intro gradina etc. ashternut cu nisip sau cu prundish shi marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta shi scurta; stradela intrare. ♦ Spatziu de circulatzie marginit pe ambele partzi de elemente arhitecturale. [Pr.: lee] Din fr. allée.

ALÉE alei s. f. Drum intrun parc intro padure sau intro gradina ashternut cu nisip sau cu prundish shi marginit de arbori sau de flori. Pe alee vintul ofteaza solitar. BENIUC V. 139. Vintul infiora pe alee frunzele uscate. C. PETRESCU S. 243. La capatul ateii de castani ishi inaltza fruntea o placarda strimba. SAHIA N. 116. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta shi scurta (marginita de constructzii cam de acelashi fel). Aleea N. Beldiceanu. Pl. shi: alee (CAMIL PETRESCU U. N. 181 EMINESCU N. 28).

ALÉE alei s. f. 1. Drum intrun parc intro gradina etc. ashternut cu nisip sau cu prundish shi marginit de arbori sau de flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta shi scurta intrare. ♦ Fashie dintro artera larga de circulatzie avand destinatzii speciale. 2. Inshiruire pe doua randuri de elemente arhitecturale de acelashi fel. Fr. allée.

ALÉE s.f. 1. Drum intrun parc intro gradina etc. avand pe margini arbori sau flori. ♦ Strada plantata cu arbori; strada ingusta shi scurta intrare. 2. Inshiruire pe doua randuri a unor elemente arhitecturale de acelashi fel. [Pron. lee pl. lei. / < fr. allée].

ALÉE s. f. 1. drum intrun parc intro gradina pe margini cu arbori flori. ◊ strada ingusta; intrare. 2. inshiruire pe doua randuri a unor elemente arhitectuale. (< fr. allée)

ALÉE ~i f. 1) Drum intrun parc sau intro gradina publica. 2) Strada ingusta shi scurta marginita de arbori. [ G.D. aleii; Sil. lee] /<fr. allée

alee f. trecere ingusta drum intre doua randuri de arbori: luna scut de aur straluceshte prin alee EM.

*alée V. aleĭe.

*aléĭe f. pl. eĭ (fr. allée d. aller a merge). Carare maĭ lata shi ingrijita intr’o gradina intr’un cring orĭ pintr’un shir de copacĭ.

*contraaleĭe orĭ contraaleie f. pl. eĭ (fr. contreallée). Aleĭe laterala paralela alteĭa principale.

alée s. f. art. aléea g.d. art. aléi; pl. aléi

alée s. f. art. aléea g.d. art. aléi; pl. aléi

alee pl. alei

alee leea a. leei gen. a. lei pl. leile pl. a.

ALÉE s. fundatura intrare (reg.) fundac (inv.) impas.

ALEE s. fundatura intrare (reg.) fundac (inv.) impas.