aerobúz sn [At: DN³ / Pl: ~e / E: fr aerobus] Avion de pasageri de mare capacitate folosit pe distantze medii.

AEROBÚZ aerobuze s. n. Avion de pasageri de foarte mare capacitate pentru curse dese pe distantze medii. [Pr.: ae] Din fr. aérobus.

AEROBÚZ s.n. Avion de pasageri de mare capacitate folosit pe distantze medii. [< fr. aérobus].

AEROBÚZ s. n. avion subsonic de pasageri de mare capacitate; airbus. (< fr. aérobus dupa engl. airbus)

aerobúz s. n. (av.) Avion de pasageri de mare capacitate ◊ „Asaltul aerobuzelor.” St. shi tehn. 6/67 p. 30. ◊ „In U.R.S.S. sa construit macheta in marime naturala a unui aerobuz care va transporta 350 de pasageri cu o viteza maxima de 950 km pe ora.” Sc. 29 VII 75 p. 8. ◊ „O competitzie acerba pentru impunerea pe piatza a aerobuzelor anilor ’80.” Sc. 12 X 78 p. 6; v. shi R.l. 10 III 84 p. 6; v. shi airbus (din fr. aérobus; cf. engl. airbus; Graur C. 19: ◊ „Nu shtiu daca exista aerobuz dar nu mash mira prea tare daca lash gasi undeva”; DN3)

AEROBÚZ ~e n. Avion de pasageri care zboara pe distantze medii. /<fr. aérobus

aerobúz s. n. pl. aerobúze

aerobúz s. n. pl. aerobúze

AEROBUZ aerobuze avion pentru pasageri de mare capacitate utilizat pentru distantze medii.