adus² ~a a [At: ODOBESCU S. II 296 / Pl: ~ushi ~e / E: aduce] 1 Dus dintrun loc in altul. 2 (D. discutzii) Indreptat asupra unui lucru sau a unei persoane. 3 (Pop; ie) A fi ~(a) din meshteshug Meshteshugit. 4 (D. fiintze) incovoiat. 5 Indoit. 6 (Fam; ila) ~ (bine) din condei Exprimat cu dibacie. 7 (Ial) Facut cu diplomatzie. 8 (Ivr; ila) ~ la mijloc Citat in sprijinul unei afirmatzii. 9 (D. persoane) Condus. 10 (Fam; ila) ~ in sapa de lemn Saracit.

ADÚS A adushise adj. Indoit aplecat incovoiat. SHuier atzine... potica arnautzilor cu fes roshu shi cu iatagan adus. DELAVRANCEA S. 165. Nasul i era adus k de vultur. ISPIRESCU M. V. 28. ◊ Expr. Adus de spate = girbovit. La o masa lunga... un tinar... lungaretz la chip shi cam adus de spate facea corecturi. VLAHUTZA O. A. III 25. Adus din meshteshug = intocmit cu dibacie. Baia era pardosita cu tot felul de marmura... shi adusa din meshteshug asha incit inchipuia fel de fel de flori. ISPIRESCU L. 38. Adus din condei = exprimat cu abilitate.

ADÚS A adushi se adj. 1. Aplecat incovoiat. 2. (In expr.) Adus din meshteshug = intocmit cu dibacie. Adus din condei = exprimat cu abilitate. V. aduce.

ADÚS ~sa (~shi ~se) 1) v. A ADUCE. 2) Care este indoit; incovoiat. Nas ~. ◊ ~ de spate garbovit. /v. a aduce

adus a. 1. dus la; 2. fasonat: marmora adusa asha k inchipuia fel de fel de flori ISP.; 3. incovoiat: iatagan adus.

adús a adj. (d. aduc). Rar. Incovoĭat adus in forma de: om adus de spate (girbov). S. n. pl. urĭ. Actziunea de a aduce des.

ADÚS adj. 1. aplecat cocarjat cocoshat curbat garbov garbovit inclinat incovoiat indoit plecat stramb strambat sucit. (Cu spatele ~.) 2. v. coroiat. 3. incovoiat indoit rotilat. (Palosh ~.)

ADUS adj. 1. aplecat cocirjat cocoshat curbat girbov girbovit inclinat incovoiat indoit plecat strimb strimbat sucit. (Cu spatele ~.) 2. acvilin cocirjat coroiat curbat incovoiat (reg.) coroietic. (Nas ~.) 3. incovoiat indoit rotilat. (Palosh ~.)

Adus ≠ drept