adaptare sf [At: MAIORESCU CR. I 138 / Pl: ~tari / E: adapta] 1 Potrivire Si: acomodare. 2 (Blg; is) ~ la mediu Capacitate a organismelor vii de a se modifica in raport cu schimbarile conditziilor de viatza.

ADAPTÁRE adaptari s. f. Actziunea de a (se) adapta shi rezultatul ei. 1. Modificare transformare a unui lucru pentru al face sa corespunda unor anumite cerintze. ◊ (Concretizat) Adaptare radiofonica. Adaptare muzicala. Adaptare scenica. ♦ Ajustare a unui lucru pentru al aplica la altul; potrivire. 2. (Adesea determinat prin «la mediu») Deprindere a organismelor a organelor a simtzurilor etc. cu conditziile mediului inconjurator. ◊ Adaptarea ochiului = proprietatea care o are ochiul de ashi potrivi sensibilitatea functzionala dupa cum se schimba intensitatea luminii.

ADAPTÁRE adaptari s. f. Actziunea de a (se) adapta shi rezultatul ei; modificare ajustare transformare a unui lucru; (concr.) lucru modificat ajustat. ♦ Acomodare a organismelor a simtzurilor etc. la mediul inconjurator.

ADAPTÁRE s.f. Actziunea de a (se) adapta shi rezultatul ei; adaptatzie; modificare ajustare; (concr.) lucru ajustat. ♦ acomodare a organismelor a simtzurilor etc. la mediul inconjurator. ♦ Prelucrare a unei opere pentru a trece dintrun gen in altul; transpunere in forma scenica sau cinematografica a unei idei sau a unei opere literare. [Pl. tari. / < adapta].

ADAPTÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) adapta; adaptatzie. 2. modificare a unei opere pentru a trece dintrun gen in altul; transpunere in forma scenica radiofonica sau cinematografica a unei opere literare. (< adapta)

*adaptatziúne f. (lat. adaptátio ónis). Actziune de a adapta. SHi átzie dar ob. áre.

adaptáre s. f. g.d. art. adaptắrii; pl. adaptắri

adaptáre s. f. g.d. art. adaptarii; pl. adaptari

ADAPTÁRE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. localizare. 3. adaptare cinematografica v. ecranizare. 4. v. ajustare.

ADAPTARE s. 1. aclimatizare acomodare dedare deprindere familiarizare obishnuire. (~ la noi conditzii de viatza.) 2. (LIT.) localizare prelucrare. (O ~ dramatica.) 3. adaptare cinematografica = ecranizare.

Adaptare ≠ inadaptabil neadaptare

ADAPTARE (< lat. adaptare a potrivi) 1 Prelucrare a unei opere literare pentru a o transpune dintrun gen literar in altul sau in alt gen de arta. Adaptarea poate fi: cinematografica sau ecranizare (Rascoala de Liviu Rebreanu; Cei trei mushchetari de Al. Dumas; Marile sperantze de Ch. Dickens sh.a.) radiofonica (Apus de soare dupa B. SHt. Delavrancea). Ea este deosebita insa de scenariul radiofonic creatzie originala De asemenea dramatica sau dramatizare (dramatizarea de catre M. Sorbul a romanului lui M. Sadoveanu SHoimii). Tot in cadrul adaptarilor intra shi realizarea unui libret de opera prin prelucrarea unei opere literare (Boema de Puccini dupa romanul Viatza de boem a lui H. Murger) Carmen de Bizet dupa nuvela lui Pr. Mérimée etc.) In unele adaptari se schimba shi titlul operei (Rigoletto de Verdi dupa Le roi samuse de V. Hugo). 2 Prelucrarea intro mai mica sau mai mare masura a operei unui scriitor de catre un alt scriitor (unele din comediile lui V. Alecsandri adaptari dupa teatrul lui Em. Augier).