ABSÚRD A absurzi de adj. s. n. 1. Adj. Care contrazice gandirea logica care nesocoteshte legile naturii shi ale societatzii contrar bunuluisimtz; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admitzand un ratzionament fals o situatzie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand k punctul de vedere contrar este fals. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). Din fr. absurde lat. absurdus.

absúrd ~a [At: TZICHINDEAL F. 224 / Pl: ~rzi ~e / E: fr absurde lat absurdus] 12 av a (intrun mod) care contrazice gandirea logica bunulsimtz Si: ilogic.

ABSÚRD A absurzi de adj. s. n. 1. Adj. Care contrazice gandirea logica care nesocoteshte legile naturii shi ale societatzii contrar bunuluisimtz; ilogic. ◊ Loc. adv. Prin absurd = admitzand un ratzionament fals o situatzie aproape imposibila. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand k punctul de vedere contrar duce la absurd. 2. S. n. Ceea ce este absurd (1). Din fr. absurde lat. absurdus.

ABSÚRD A absurzi de adj. Care contrazice gindirea logica; care nesocoteshte legile naturii shi ale societatzii; care este contrar bunului simtz. Dupa un moment de minie absurda se hotari sa plece. BART E. 216. [Nimeni] nu va putea sa nu fie influentzat de ritmul de limba de versul de rima lui Eminescu... A fugi de influentza lui Eminescu; in acest sens ar fi tot asha de absurd k a fugi de limba romineasca. GHEREA ST. CR. I 219. ◊ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui ratzionament fals sau a unei premise false. Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea k nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustzine k oricare altul duce la consecintze evident false.

ABSÚRD A absurzi de adj. Care contrazice gandirea logica; care nesocoteshte legile naturii shi ale societatzii; contrar bunului simtz. ◊ Loc. adv. Prin absurd = prin admiterea unui ratzionament fals sau a unei premise false. ♦ Reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar aratand k nici un alt punct de vedere afara de cel propus nu se poate sustzine. Fr. absurde (lat. lit. absurdus).

ABSÚRD A adj. Contrar gandirii logice legilor naturii bunuluisimtz sau uzului comun. // s.n. Calitatea a ceea ce este absurd; lucru lipsit de sens; absurditate; nonsens. ◊ Prin absurd = admitzand un ratzionament fals; reducere la absurd = metoda de demonstrare a unui adevar prin dovedirea k singurul punct de vedere care se poate sustzine este cel propus. [Cf. fr. absurde lat. absurdus].

absúrd a I. adj. care contrazice gandirea logica legile naturii bunulsimtz. II. s. n. 1. ceea ce este absurd; absurditate; nonsens. ◊ prin ~ = admitzand un ratzionament fals. 2. (fil.) termen care desemneaza ruptura totala dintre om shi mediul sau sociocultural sentimentul generat de trairea acestei rupturi. (< fr. absurde lat. absurdus)

absúrd a absurzi de adj. Care contrazice gindirea logica sau bunulsimtz; (substantivat n.) prin absurd = admitzind un ratzionament fals.

ABSÚRD² ~da (~zi ~de) Care vine in contradictzie cu gandirea logica; alogic; aberant. /<lat. absurdus fr. absurde

absurd a. 1. nepotrivit contrar mintzii sanatoase; 2. fara judecata fara pricepere.

*absúrd a adj. (lat. absurdus; ab de la shi surdus surd). Contrar ratziuniĭ contrar bunului simtz: ratzionament absurd. S. n.: a cadea in absurd. Adv. In mod absurd.

absúrd¹ adj. m. pl. absúrzi; f. absúrda pl. absúrde

absúrd adj. m. pl. absúrzi; f. sg. absúrda pl. absúrde

absurd

ABSÚRD adj. s. 1. adj. aberant ilogic nelogic neratzional prostesc stupid (livr.) elucubrant iratzional. (O situatzie ~.) 2. s. v. absurditate.

ABSURD adj. ilogic nelogic neratzional stupid (livr.) iratzional. (O situatzie ~.)

Absurd ≠ logic ratzional rezonabil

ABSURD (< fr. absurde < lat. absurdus suparator) In limbajul obishnuit prin absurd se intzelege tot ce depasheshte sensul comun in totala opozitzie cu logicul. Termenul absurd este intilnit nu numai in filozofie ci shi in literatura (proza poezie dramaturgie) in denuntzarea neputintzei individului de a gasi un sens vietzii legilor existentzei umane folosind mijloace artistice cu totul diferite normelor clasice ale genului respectiv. El se defineshte prin iratzionalism viziune pesimista asupra lumii. „Sentimentul absurdului spune Camus in eseul sau Mitul lui Sisif nui decit divortzul acesta dintre om shi viatza sa dintre actor shi decorul sau; absurdul se nashte din aceasta confruntare intre chemarea omului shi tacerea iratzionala a lumii.” Ilustrat in literatura universala prin scriitori k Eugène Ionesco (teatrul absurd: Rinocerii Cintareatza cheala Scaunele etc.) Franz Kafka (romanele: Procesul Castelul shi Jurnal intim) A. Camus (Mitul lui Sisif) sh.a. iar in literatura noastra de Urmuz (pseudonimul lui D. DemetrescuBuzau). K structura estetica absurdul se manifesta in creatzia artistica a secolului al XXlea. Anterior dupa unii cercetatori el apare k element al satirei k farsa (v.) medievala in comedia dellarte (v. Comedia) in vodevil (v.) precum shi in povestirile unor scriitori k E.T.A. Hoffmann Edgar Allan Poe Rabelais sh.a.

CREDO QUIA ABSURDUM (EST) (lat.) cred fiindca este absurd Varianta sub care a intrat in circulatzie un paradox formulat de Tertulian („De carne Christi” 5) invocat uneori in favoarea credintzei oarbe fara temei ratzional.