ABSURD (< fr. absurde < lat. absurdus suparator) In limbajul obishnuit prin absurd se intzelege tot ce depasheshte sensul comun in totala opozitzie cu logicul. Termenul absurd este intilnit nu numai in filozofie ci shi in literatura (proza poezie dramaturgie) in denuntzarea neputintzei individului de a gasi un sens vietzii legilor existentzei umane folosind mijloace artistice cu totul diferite normelor clasice ale genului respectiv. El se defineshte prin iratzionalism viziune pesimista asupra lumii. „Sentimentul absurdului spune Camus in eseul sau Mitul lui Sisif nui decit divortzul acesta dintre om shi viatza sa dintre actor shi decorul sau; absurdul se nashte din aceasta confruntare intre chemarea omului shi tacerea iratzionala a lumii.” Ilustrat in literatura universala prin scriitori k Eugène Ionesco (teatrul absurd: Rinocerii Cintareatza cheala Scaunele etc.) Franz Kafka (romanele: Procesul Castelul shi Jurnal intim) A. Camus (Mitul lui Sisif) sh.a. iar in literatura noastra de Urmuz (pseudonimul lui D. DemetrescuBuzau). K structura estetica absurdul se manifesta in creatzia artistica a secolului al XXlea. Anterior dupa unii cercetatori el apare k element al satirei k farsa (v.) medievala in comedia dellarte (v. Comedia) in vodevil (v.) precum shi in povestirile unor scriitori k E.T.A. Hoffmann Edgar Allan Poe Rabelais sh.a.