6 definiții pentru țopăire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
țopăire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: țopăi] 1 Săritură repetată, dezordonată Si: țopăitură (1). 2 (Pex; dep) Dans greoi, prost, fără eleganță.
ȚOPĂÍ, țópăi, vb. IV. Intranz. A face sărituri repetate, a sălta, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. ♦ (Peior.) A dansa, a juca (fără eleganță). [Var.: țupăí vb. IV] – Țop + suf. -ăi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
A ȚOPĂÍ țópăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
țopăí vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țópăi, 3 sg. și pl. țópăie, imperf. 3 sg. țopăiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȚOPĂÍ vb. v. sări.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚOPĂÍ vb. v. dansa, juca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
țopăi, țopăiverb
- 1. A face sărituri repetate, a sări de pe un picior pe altul, a se mișca dezordonat și aruncând picioarele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. DLRLC
- Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. DLRLC
- Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. DLRLC
- Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. DLRLC
-
- Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. DLRLC
- Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. DLRLC
- Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. DLRLC
-
-
etimologie:
- Țop + sufix -ăi. DEX '98 DEX '09