7 definiții pentru șinuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui.
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui și rezultatul ei; șinuit1. – V. șinui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șinuire sf [At: DDRF / Pl: ~ri / E: șinui] (Pop) 1 Ferecare cu șine (1) a unor obiecte, pentai a le mări rezistența la uzură Si: (pop) șinuit1 (21). 2 Întărire cu șinea roților de lemn ale unor vehicule Si: (pop) șinuit1 (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘINUÍRE, șinuiri, s. f. Acțiunea de a șinui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șinuíre s. f., g.-d. art. șinuírii; pl. șinuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘINUÍRE s. v. ferecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘINUIRE s. ferecare, ferecat, șinuit. (~ unei roți.) erată
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șinuire, șinuirisubstantiv feminin
etimologie:
- șinui DEX '09 DEX '98