8 definiții pentru ferecare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca și rezultatul ei; ferecat1. – V. fereca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ferecare sf [At: COD. VOR., ap. DA / V: făr~ sf / Pl: ~cări / E: fereca] 1 Acoperire cu metal a unui obiect de lemn. 2 Întărire prin legături metalice a unui obiect de lemn. 3 Așternere de pietriș pe un drum pentru a-l face mai rezistent. 4 Zimțuire a pietrelor de moară. 5 Zimțuire a banilor. 6 Încătușare. 7 Zăvorâre. 8 Împodobire cu plăci de metal prețios (și bijuterii). 9 Închidere în casă. 10 (Înv; fig; îf fărecare) Vicleșug. 11 (Înv; fig; îf fărecare) Complot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERECÁRE, ferecări, s. f. Acțiunea de a fereca. ◊ Fig. Ceea ce va rămîne pururea din Eminescu, în afară de frumusețea gîndurilor... este acea țesătură, acea ferecare puternică a limbii. VLAHUȚĂ, O. A. 395.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferecáre s. f., g.-d. art. ferecării; pl. ferecări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FERECÁRE s. 1. ferecat, șinuire, șinuit. (~ unei roți.) 2. v. încătușare. 3. v. încuiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FERECARE s. 1. ferecat, șinuire, șinuit. (~ unei roți.) 2. încătușare, înlănțuire. (~ unui deținut.) 3. închidere, încuiere, zăvorîre. (~ ușii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ferecare ≠ dezlănțuire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferecare, ferecărisubstantiv feminin
-
- Ceea ce va rămîne pururea din Eminescu, în afară de frumusețea gîndurilor... este acea țesătură, acea ferecare puternică a limbii. VLAHUȚĂ, O. A. 395. DLRLC
-
etimologie:
- fereca DEX '98 DEX '09