8 definitzii pentru ferecare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
FERECÁRE ferecari s. f. Actziunea de a fereca shi rezultatul ei; ferecat1. V. fereca.
FERECÁRE ferecari s. f. Actziunea de a fereca shi rezultatul ei; ferecat1. V. fereca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
ferecare sf [At: COD. VOR. ap. DA / V: far~ sf / Pl: ~cari / E: fereca] 1 Acoperire cu metal a unui obiect de lemn. 2 Intarire prin legaturi metalice a unui obiect de lemn. 3 Ashternere de pietrish pe un drum pentru al face mai rezistent. 4 Zimtzuire a pietrelor de moara. 5 Zimtzuire a banilor. 6 Incatushare. 7 Zavorare. 8 Impodobire cu placi de metal pretzios (shi bijuterii). 9 Inchidere in casa. 10 (Inv; fig; if farecare) Vicleshug. 11 (Inv; fig; if farecare) Complot.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
FERECÁRE ferecari s. f. Actziunea de a fereca. ◊ Fig. Ceea ce va ramine pururea din Eminescu in afara de frumusetzea gindurilor... este acea tzesatura acea ferecare puternica a limbii. VLAHUTZA O. A. 395.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
ferecáre s. f. g.d. art. ferecắrii; pl. ferecắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
ferecáre s. f. g.d. art. ferecarii; pl. ferecari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
FERECÁRE s. 1. ferecat shinuire shinuit. (~ unei rotzi.) 2. v. incatushare. 3. v. incuiere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
FERECARE s. 1. ferecat shinuire shinuit. (~ unei rotzi.) 2. incatushare inlantzuire. (~ unui detzinut.) 3. inchidere incuiere zavorire. (~ ushii.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Ferecare ≠ dezlantzuire
- sursa: Antonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferecare, ferecarisubstantiv feminin
-
- Ceea ce va ramine pururea din Eminescu in afara de frumusetzea gindurilor... este acea tzesatura acea ferecare puternica a limbii. VLAHUTZA O. A. 395. DLRLC
-
etimologie:
- fereca DEX '98 DEX '09