8 definiții pentru ferecat (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FERECÁT1 s. n. Ferecare. – V. fereca.
FERECÁT1 s. n. Ferecare. – V. fereca.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ferecat1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: fereca] 1-9 Ferecare (1-9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ferecat2, ~ă [At: PSALT. SCH. 329/8 / V: făr~, ~ric~ / Pl: ~ați, ~e / E: fereca] 1 a Acoperit cu metal. 2 a Întărit prin legături metalice. 3 a (D. pietrele de moară) Zimțuit2. 4 a (D. bani) Zimțuit2. 5 a (Fig; d. persoane) Solid. 6 a (D. persoane) Încătușat2. 7 a (Fig) Strâns2. 8-9 smf, a (Om) captiv. 10 a (D. obiecte de artă, mai ales icoane) împodobit cu plăci de metal prețios (și bijuterii).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FERECÁT1 s. n. Acțiunea de a fereca.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ferecát s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ferecát s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FERECÁT s. v. ferecare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FERECAT s. ferecare, șinuire, șinuit. (~ unei roți.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ferecatsubstantiv neutru
etimologie:
- fereca DEX '09 DEX '98